duminică , 17 decembrie 2017

Complexul de sculpturi al lui Brâncuşi, izvor de energie terestră

Multă lume ştie că în municipiul Târgu Jiu există un complex de sculpturi în aer liber creaţie a marelui sculptor Constantin Brân­cuşi însă puţini sunt cei care cunosc faptul că aceste scul­p­turi unice în lume emit radiaţii de energie terestră.

“M-am întrebat ani în şir, de ce mă-ntorc, de ce ating, cu trupul şi cu gândul măreţia acelor obiecte, de ce mă cheamă firea la mal de râu, ce curge de la nord la sud, de ce plec apoi, cu trupul şi cu gândul mai plin şi mai împăcat…” - Dumitru Tâlvescu, scriitor.

Moştenirea de la Brâncuşi

Constantin Brâncuşi (19.02.1876 – 16.03.1957) a creat la Târgu Jiu un complex nemuritor de trei sculpturi în aer liber, unic în lume: Masa tăcerii, Poarta sărutului şi Coloana Infinitului. Coloana Infinitului captează ener­giile terestre pe care le emite în exterior. Energiile emanate de su­prafeţele Coloanei Infinitului au fost măsurate până la distanţa de 200 de metri.

Coloana Infinitului din Târgu Jiu are o înălţime de 29,330 metri şi o greutate de 29,173 Kg. Este construită din metal feros şi după “legea armoniei plastice”, desco­perită şi perfecţionată de Brâncuşi. Trunchiurile de piramidă, goale pe dinăuntru, sunt fixate cap la cap pe un miez central de oţel, cu sec­ţiune pătrată, uniformă pe toată înălţimea Coloanei Infinitului.

Exteriorul Coloanei a fost curăţat prin sablare cu nisip special, ulterior fiind pulverizate două straturi de praf metalic, unul de zinc şi ce­lălalt de alamă, la o temperatură mai ridicată.

În timpul celui de al doilea răz­boi mondial, Coloana Infinitului a rezistat eforturilor zadarnice de a fi doborâtă la pământ de tancurile nemţilor şi ruşilor.

În urma acestui fapt, coloana prezintă o devie­re la vârf semnificativă, de mări­mea unui triunghi echilateral cu latura de 33 cm. De-a lungul timpului, Coloana Infinitului a devenit obiect de stu­diu pentru oamenii de ştiinţă din ţara noastră, ocazie cu care s-a constatat că această Coloană emi­te radiaţii de energie pe patru di­recţii.

Ansamblul de la Târgu Jiu are capacităţi vindecătoare

În baza unor cercetări care au vizat mai ales aspectele subtile, vibratorii, misterioase ale creaţiei brâncuşiene, aspecte mai puţin, poate, palpate cu ceea ce repre­zintă conştienţa noastră, dar care operează sigur şi precis în profunzimile subconştientului nostru se arată că, Complexul monumental, aşa cum l-a conceput şi materiali­zat sculptorul, cuprinde mai multe piese de sine stătătoare şi anume Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului, Coloana Infinitu­lui.

Acestea, împreună cu biserica existentă pe Calea Eroilor, gândită de Brâncuşi şi luată de el în consideraţie, ca făcând parte din ansa­mblu, alcătuiesc un întreg di­namic şi operant.

Biserica a fost prevăzută în planurile sale, sub forma unei biserici cu o arhitectură foarte modernă, dar aceasta nu s-a putut construi din cauza lipsei de fonduri şi a unor neînţe­legeri.

Nu întâmplător, toate pies­e­le sunt aşezate în linie dreaptă, orientate pe axa est-vest, pe Calea Eroilor şi traversează oraşul Târgu-Jiu. Cercetările încep cu Masa Tăcerii, despre care cercetătorii susţin că emană un camp energe­tic pozitiv, benfic omului. Astfel cei care se aşează chiar fără să ştie la celebra Masă a Tăcerii, observă că se simt mai bine, iar oboseala le-a trecut mai repede decât de obicei.

“Prin măsurători radiestezice, am stabilit că la Masa Tăcerii, o masă masivă din piatră, înconjurată de 12 scaune asemănătoare, există nişte câmpuri energetice polarizate diferit. Cele 12 scaune au câmpuri energetice polarizate, alternând semnul pozitiv cu cel negativ, iar în centrul mesei de piatră am măsurat un cămp rotitor cu o elongaţie destul de mare, adi­că având o energie uşor sesiza­bilă de către persoanele senzitive. Câmpul rotitor, având sensul de rotaţie trigonometric, este generat de cele 12 scaune, ce au polarita­tea alternativă. Se pare că, prin natura lui, câmpul energetic rotativ este cel mai benefic câmp pentru celula vie. Nu ştim câţi trecători s-au aşezat la Masa Tăcerii, pe unul din cele 12 scaune, ca să se odihnească sau să mănânce şi au conştientizat faptul că se simt mai bine şi că oboseala le-a trecut mai repede, ca de obicei. Dacă toate cele 12 scaune ar fi ocupate în acelaşi timp, fenomenul ar fi şi mai bine pus în evidenţă. Polaritatea diferită a scaunelor, indică faptul că la masă ar trebui să se aşeze alternativ o persoană de sex feminin şi apoi o persoană de sex masculin, pe scaunele corespunzătoare polarităţii lor. Chiar dacă nu este cunoscută polaritatea primului scaun, trebuie să se respecte alternanţa persoane­lor de sex masculin şi a celor de sex feminin. Dacă lipseşte o persoană sau mai multe, polarităţile se păstrează prin existenţa scaune­lor rămase neocupate. Câmpul ro­titor al mesei funcţionează bine dacă se păstrează alternanţa amintită”, se arată în opera Lacri­ma lui Brâcuşi de către Paul Duţă şi Bebe Stratulat.

Dacă este să vorbim despre Aleea Scaunelor, aici cercetătorii au evidenţiat şi explicat faptul că scaunele au polaritate pozitivă şi negativă iar modul în care sunt aşezete nu este deloc întâmplător.

“Aleea Scaunelor poate func­ţiona ca un câmp vibratoriu de sine stătător, aşa cum, de altfel, poate funcţiona fiecare din cele 5 elemente ale ansamblului. Din electrostatică se ştie că orice denivelare sau un vârf de pe o suprafaţă, se încarcă cu sarcini electrice de sens opus suprafeţei pe care se află aşezată piesa res­pectivă. În cazul nostru, orice de­nivelare de pe suprafaţa pământului – deal, munte sau ori ce alt ceva – se va încărca pozitiv faţă de pământ, care este polarizat negativ. Deci fiecare scaun de pe Alee va avea o polaritate pozitivă. Dacă aşezăm două scaune, ca să fie alături unul de altul, vom observa că unul dintre ele va avea o polaritate pozitivă, iar celălat o polaritate negativă, formând în acest fel un dipol. Acum, dacă gândim că pe Aleea Scaunelor sunt aşezate, de o parte şi de alta a aleei, câte 5 grupuri de scaune, fiecare grup având 3 scaune, vom avea în final un câmp rotitor central, având sensul de rotaţie tri­go­nometric – sensul spiralei vieţii” se mai menţionează în Lacrima lui Brâncuşi de către Paul Duţă şi Bebe Stratulat.

Cercetătorii au demonstrat că şi cea de-a treia componentă a complexului de sculpturi a lui Brâncuşi, Poarta Sărutului, emite de asemenea energie.

“Efectuând măsurătorile radies­tezice pe centrul porţii am consta­tat următoarele oscilaţii: timp de 60 sec. va exista o polaritate pozitivă, timp de 60 sec. va exista o oscilaţie circulară, în sens trigo­no­metric, timp de 60 sec. va avea o polaritate negativă şi timp de 60 sec. va exista iar o oscilaţie circulară în sens trigonometric, după care se va repeta ciclul de oscila­ţii”, mai arată cercetătorii Paul Duţă şi Bebe Stratulat.

Piesa de rezistenţă a complexului lui Brâncuşi, Coloana Infini­tu­lui, despre care se spune că ema­nă o energie terestră benefică ex­trem de puternică.

“Coloana Infinitului se compu­ne din mai multe trunchiuri de piramidă suprapuse, cap la cap. Două trunchiuri de piramidă, ce au baza mare pusă în comun, dau o polaritate negativă, iar două trunchiuri de piramidă ce au baza mică pusă în comun, dau o polaritate pozitivă. În spaţiu, Coloana fiind alcătuită din module de trun­chiuri de piramidă, ce formează nişte clepsidre, suprapuse cap la cap, va avea polarităţi alternative de-a lungul ei iar, la capul coloa­nei, câmpul energetic va fi nul. Să observăm că Coloana este alcătui­tă dintr-un număr de 17 clepsidre. Prin executarea de telemăsurători am constatat că deasupra Coloa­nei, la distanţa de un modul (1,80 m), apare un câmp rotitor de va­loare mică, ca rezultantă a suprapunerii tuturor modulelor. Integrând Coloana în ansamblu, va apare în vârful Coloanei o osci­laţie circulară în sens trigonome­tric de elongaţie mare, care por­neş­te din capul Coloanei, ca un fascicol ce se duce până la distanţe foarte mari, păstrându-şi dimensiu­nile, asemeni unei raze laser”, se mai arată în Lacrima lui Brâncuşi de către Paul Duţă şi Bebe Stratulat.

După cum am văzut, fiecare piesă luată separat, are o acţiune vibratorie specifică, personală, în spaţiul în care se află. Aceasta este un lucru firesc, dacă ne gândim că fiecare dintre elemente desenează în spaţiu câte un simbol universal, simbol care nu este altceva decât o cheie, prin care se obţine accesul într-o lume tangibilă doar cu simţurile interioare.

Dar ceea ce este cu adevărat tulburător, este modul în care Brâncuşi, sculpto­rul esenţei, a închegat ansamblul, ordonând energiile după o Lege Universală, pe care numai intuiţia i-o putea releva, obţinând efecte care ţin de taină şi miracol.

De altfel, când a plecat la Paris, după ce-a terminat Coloana, a spus locuitorilor şi notabilităţilor oraşului că “habar n-aveţi ce vă las eu aici”. Şi a avut dreptate.