duminică , 24 septembrie 2017
Opinia mea? Da. Aşa, nu.

Opinia mea? Da. Aşa, nu.

Plecat în luna de miere cu România, premierul Victor Viorel Ponta informează poporul cu ajutorul unei imagini de ansamblu a evoluţiei produsului intern brut trimestrial.

Lăudat primul trimestru din 2015, având o creștere economică de 4,3% față de același trimestru din 2014 (serie brută), un ‪#‎PIBcu 1,5% mai mare față de trimestrul precedent.

“Din nou, o confirmare că avem printre cele mai bune rezultate din ‪#‎UE!” scrie politicianul, în reţea.

Acum, lumea se întreabă de ce ziarele și televiziunile sunt pline de știri proaste. Crime, scandaluri, urgențe, alarme, furturi, CORUPŢIE … Este adevărat că veştile bune sunt rare, iar atunci când sunt, contează puţin. Mesajul tinde spre filosofie, pentru că cifrele nu depind de popor. Pe omul de rând nu-l ajută o “evaloare” timidă publicată pe o reţea de socializare în aşteptatea felicitărilor şi încurajărilor. Şi nu doar că nu-l ajută, dar nici nu-l poate înţelege.

Categoria celor care înţeleg şi pot analiza rece creşterile astea economice, care fac din România (în teorie) cel mai bogat stat din Europa, poate fi direct proporţională cu cea a elevilor care au absolvit examenele pe drept şi fără indulgenţe.

“Cei care văd “dezastre” peste tot nu fac decât propagandă – datele reale ne arată că economia se dezvoltă în mod susținut și ne îndreptăm spre o creștere record anul acesta!”, comentează la sfârşit, Victor Ponta.

După mesajul de încheiere, nu mai avem dubii. România nu doar că a ieşit din criză, dar nici măcar n-a cunoscut-o. Cum spunea Aristotel acum câteva mii de ani, în cazul în care o problemă poate fi rezolvată, de ce-ţi faci griji? Şi dacă nu poate fi rezolvată, de ce-ţi faci griji? În mod sigur, o aşa analiză nu ţine de foame. N-are gust, dar miroase.

Suntem un popor devotat, care vrea să muncească! Mişcă-te spre ceva concret, dom’le Ponta!

Poate fi o ipoteză, asta cu mirosul, dar cauzată de o supradoză de frustrare şi timiditate. A muştelor, că stau călare pe poza asta de analiză fără să facă ceva. Nu cunosc o reţetă pentru toate gusturile, singurul lucru pe care îl spun însă este că în faţa complexităţii nu trebuie să-ţi refuzi dorinţa de reflectare, să nu vă mulţumiţi cu gândirea convenţională. Între zis şi gândit, e cale lungă şi sinuoasă.

Sergiu BALABAN DUCK