sâmbătă , 23 septembrie 2017

Am fost la Costeşti – De n-am fi fost…

Se întâmpla acum 13 ani, în ianuarie 1999. Parcă a fost ieri. Să încercăm să ne aducem aminte. Lucruri de care la ora actuală cei care au ţinut isonul unor lideri grandomani se dezic.
Ianuarie 1999 – cronologie neagră
4 ianuarie – liderul sindical Miron Cozma decretează greva generală în Valea Jiului.
9-10 ianuarie – delegaţii ale LSMVJ şi CSMR negociază revendicările cu Guvernul României, ambele părţi fiind de acord. Mai puţin Cozma.
11 ianuarie – pe străzile din Petroşani, la iniţiativa lui Miron Cozma, coloane de nemulţumiţi scandează timp de două ore lo­zinci antiguvernamentale.
13 ianuarie – la ordinul ministrului de Interne, Gavril Dejeu, se ridică baraje pe Defileul Jiului.
14 ianuarie – cabinetul primului ministru Radu Vasile alocă suma de 15 miliarde lei vechi pentru lucrări de investiţie în Valea Jiului.
15 ianuarie – Judecătoria Petroşani declară ilegală greva minerilor. Prima incursiune a minerilor în defileu.
17 ianuarie – Ilie Bălănescu îşi să demisia din funcţia de director general al CNH.
18 ianuarie – incursiunea minerilor continuă spre Tg. Jiu.
20 ianuarie – cu Miron Cozma şi Romeo Beja în frunte, minerii, cu 49 de autobuze, 50 dube şi 2000 pedestraşi pornesc spre Rm. Vâlcea. Orele 16:30, victorie asupra forţelor de ordine.
22 ianuarie – se încheie la Mănăstirea Cozia un „acord” între Guvernul României şi LSMVJ, vizând un număr de trei pro­bleme.
Când lui Cozma i se pune pata…
Plecarea minerilor către Bucureşti în ia­nuarie nu a fost o idee, cum greşit s-ar putea înţelege, ce ar fi aparţinut mulţimii. Ea îi aparţine lui Miron Cozma şi a fost expusă cu câteva zile înainte ca Radu Berceanu să anunţe închiderea unor exploatări miniere din Valea Jiului. Iată ce declara Cozma la jumătatea lunii decembrie 1998: „De fapt, după cum ştiţi, conflictul nostru de muncă, deschis în 27 august 1998, e un conflict perpetuu şi e, în continuare, valabil. N-am renunţat la el atâta timp cât nu ni se vor asigura salariile. „În 1999 nu trebuie să fim de acord să se închidă o mină! Vreau ca acum, pentru că suntem, aproape, majoritari, să întreb Conferinţa, care e un organ suprem de decizie a sindicatului, dacă e de acord să adopte o Rezoluţie, aici, prin care să ia decizia ca sindicatele, conducerea Ligii să nu fie de acord, sub nici o formă, şi mai mult, să acţioneze prin formele de luptă sindicale ca, în 1999, Guvernul să nu închidă nici o mină. Sunteţi de acord?”. Rezoluţia a fost adoptată în unanimitate, iar Cozma a concluzionat că în cazul încălcării ei „vom acţiona prin mijloace de luptă sindicale legate CHIAR ÎMPOTRIVA GUVERNULUI, şi nu mi-e teamă de acest lucru!” (Matinal, nr. 2445, luni, 14 decembrie 1998).
Aşadar, premizele războiului fuseseră stabilite de ”El Maximo”, liderul Miron Cozma. Mai mult sau mai puţin justificat.
La drum, prin defileu
Ambiţia liderilor sindicali – Cozma, Beja
- şi atitudinea rigidă a nefastei conduceri a vremii – Emil Constantinescu, Radu Vasile, Radu Berceanu, Gavril Dejeu – a dus la crearea unei majore stări de tensiune, mai ales în perioada 4-18 ianuarie 1999, când mii de mineri şi-au stabilit cartierul general de plecare la luptă în curtea Companiei Naţionale a Huilei (C.N.H.) din Petroşani. O delegaţie a minerilor reuşeşte pe 9-10 ianua­rie o negociere, fără Miron Cozma, neacceptat la discuţii, fapt ce îl înfurie pe marele lider, care sugerează puhoiului de la C.N.H. că ar fi vorba despre trădare, cerând alte revendicări, acceptate, pe 14 ianuarie de Guvern, dar Cozma luase decizia: ”Mergem la Bucureşti să-i dăm jos!”.
În ciuda unor baraje ridicate între Pasul Surduc şi Bumbeşti Jiu, minerii pornesc prin defileu, cu zeci de autovehicule sechestrate cu forţa şi vreo 2.000 de oameni pe jos. Într-o luptă a absurdului!
Minerii sparg barajul jandarmilor, ajung la Tg. Jiu, unde negocierile prefectului de Gorj, Pantelimon Manta, nu au niciun succes asupra minerilor.

Momentul Costeşti
După o noapte petrecută la Tg. Jiu, a urmat marşul spre Rm. Vâlcea, evident apoi Piteşti şi Bucureşti. Pe 20 ianuarie, primul-ministru Radu Vasile încearcă, telefonic, o nouă negociere cu Miron Cozma, dar este refuzat.
Localnicii din Horezu şi Costeşti fraternizează cu coloanele de mineri din Valea Jiului, bazinul Gorjului şi Banat, în total vreo 25.000 de oameni. În jurul orei 14:00 a zilei de 21 ianuarie a început bătălia. Ploaia de pietre şi bolovani, forţarea barajului format din stabilopozi, disperarea, i-a făcut pe mineri să umilească trupele generalului Lupu. Gazele iritante, scuturile sau gloanţele de manevră nu i-au putut opri pe mineri, care au prins curaj, când în plină luptă au aflat că ministrul de Interne, Gavril Dejeu, a fost demis!
În jurul orei 16:30, victorie totală a protestatarilor, ortaci şi ţărani localnici, care purtau mândri trofeele, câşti albe de protecţie, scuturi şi bastoane. O şarjă sălbatică de Ev Mediu, transformată într-o nenorocire de final de secol XX…
Compromisul de
la Cozia
O bătălie încheiată cu 130 de răniţi.
Prin convorbiri telefonice, s-a ajuns la o înţelegere şi anume ca acest conflict să fie încheiat, în urma unor negocieri de la Mănăstirea Cozia. Premierul Radu Vasile s-a prezentat joi, 22 ianuarie, însoţit de ministrul Economiei, Nicolae Stăiculescu şi ministrul Finanţelor, Decebal Traian Remeş. A fost prezent şi Ioan Selejan, episcopul Harghitei şi Covasnei, un apropiat al lui Cozma, de pe vremea când acesta era stareţul mănăstirii Lainici, precum părintele stareţ al mănăstirii Cozia, Vaida şi delegaţia de mineri, formată din 12 lideri sindicali. S-a semnat un acord între cele două părţi, dincolo de aspectele economice acesta având şi un document separat în care Guvernul se angaja să nu întreprindă acţiuni în justiţie sau pe cale administrativă împotriva minerilor prezenţi la acest marş. O aiureală, căci după aplanarea conflictului s-a constituit o comisie de anchetă care a stabilit că acţiunea minerilor a fost gândită pentru subminarea puterii de stat, poliţia prezentând probe conforme cu articolul 162 Cod Penal care duceau spre săvârşirea infracţiunii de subminare a puterii de stat.

”Constantinescu mi-a dat ordin să trag în mineri”

18 ianuarie 2009. S-au întâlnit, la Tg. Jiu mulţi dintre aceia care participaseră în urmă cu zece ani la Mineriada din `99.
Declaraţii şi rememorări. ”Nu ne-am fi dorit să fie aşa”, spunea Miron Cozma.
”Preşedintele Emil Constantinescu mi-a dat ordin să trag în mineri”, este declaraţia halucinantă a fostului prefect de Gorj, Pantelimon Manta.
”Nu ne-am căutat decât o garanţie a drepturilor”, au completat într-un glas Dorin Loiş şi Vasile Lupu, doi dintre liderii de atunci.
Miron Cozma, însoţit de o parte dintre protestatarii din ianuarie 1999, s-a deplasat, refăcând traseul, pe jos în zona bătăliei de la Costeşti, povestind cu lux de amănunte momentele de atunci. Apoi s-a mers la Mânăstirea Cozia, unde la aceeaşi masă unde s-a negociat cu primul-ministru Radu Vasile în 1999 (în prezenţa stareţului Gherasim), s-au depănat alte amintiri ale acelor momente, de astă dată, sub auspiciile noului stareţ al mânăstirii, Vartolomeu Andronie.

După 13 ani
Dorin Loiş era atunci, în 1999, în prima linie a conducerii LSMVJ, ”locotenent a lui Cozma”, cum titrau ziarele vremii. Dar, tipul de om echilibrat, cerebral, cumpătat.
În situaţia creată atunci, era singura soluţie extremă. Evident, au fost multe exagerări. Dacă nu s-ar fi ajuns la o înţelegere cu Cozma, ar fi fost un dezastru. Zeci de autovehicule militare blocaseră autostrada Bucureşti – Piteşti. În ceasul al 12-lea, s-a ajuns la o înţelegere. Din păcate, noi, sindicaliştii am avut de tras (n.n. Dorin Loiş a făcut închisoare 3,2 ani pentru subminarea puterii de stat) destule. Nu ştiu acum, la nivelul anului 2012, ce atitudine s-ar putea lua. Oricum, lucrurile stau la fel de rău acum, ca şi atunci…” a spus Dorin Loiş.
A fost a 5-a Mineriadă, aşa cum consemnează istoria. Nu va fi însă şi ultima. Cântecul de lebădă al haiduciei minereşti va fi o lună mai târziu.

3 comments

  1. Sabin, probabil în ediția electronică s-a omis semnarea materialului. Genu Tuțu este autorul, iar în ediția tipărită s-a precizat asta.

  2. Voi de ce nu va asumati materialele? Foarte multe nu sint semnate ca si asta.

  3. Minerii Vaii Jiului

    Bucuresti,Bucuresti,Bucuresti !!!