joi , 23 noiembrie 2017

Andrei Gerea: Nu trebuie să ne resemnăm când vine vorba de sectorul minier

Ministrul Energiei, Andrei Gerea, a declarat, marți, în cadul unei conferințe pe teme energetice, că România nu poate vorbi de securitate energetică fără unitățile care produc energie pe bază de cărbune, motiv pentru care statul nu se poate resmena atunci când vine vorba de sectorul minier.

România are doi mari producători de energie pe bază de cărbune: Complexul Energetic Oltenia (lignit) și Complexul Energetic Hunedoara (huilă) entități care asigură securitatea sistemului energetic național atunci când nu plouă și nici nu bate vântul, dar care se confruntă cu mari probleme economice. Pentru cei doi giganți energetici, FMI a cerut, imperativ, în februarie, restructurarea, iar în cazul CEH chiar lichidarea.

Prezent, marți, la conferința Mediafax Talks about Energy, ministrul Energiei Andrei Gerea a spus că statul nu se poate resemna atunci când vine vorba de sectorul minier, în care nu s-a investit în ultimii ani și care a ajuns astfel necompetitiv.

“România are mare nevoie de a-şi lămuri direcţia de acţiune. Comisia Europeană trebuie să înţeleagă că securitatea energetică este elementul central al arhitecturii energetice, dar aceasta nu poate fi atinsă blocând capacitatea de intervenţie a statului în sectoarele strategice. Mă refer la capacitatea aproape zero în conservarea unităţilor pe bază de cărbune, de exemplu. Acest domeniu nu a beneficiat de suport adecvat de-a lungul anilor, unde s-au făcut investiţii degeaba”, a spus, potrivit Mediafax, ministrul Andrei Gerea.

Ministrul adăugat astfel statul a constatat necompetitivitatea acestui sector, “dar asta nu înseamnă că trebuie să ne resemnăm cu asta”.

“Aşa ajungem să vedem că nu putem vorbi de mix energetic şi securitate energetică făcă aceste unităţi. Tot ce era valabil acum patru ani nu mai este valabil în prezent”, a mai spus Gerea.

Sindicatele din minerit au acuzat în ultimii ani ajutorul pe care statul l-a acordat energiilor regenerabile, iar acum reprezentanții Guvernului spun că ”răul a fost făcut”, iar situația nu poate fi schimbată, autoritățile încercând să corecteze deciziile.

Din cauza sprijinului acordat de statul român energiilor regenerabile, cei doi producători de energie termo, Complexul Energetic Hunedoara și Complexul Energetic Oltenia au ajuns în situații limită, structura energetică hunedoreană fiind chiar la un pas de insolvență și faliment. Asta pentru că CEH și CEO nu pot concura pe piață cu producătorii de energie verde care își permit să vândă megawattul chiar și cu 1 leu, tocmai datorită sprijinului oferit de statul român.

”Avem o piață de energie ostilă CEH-ului. Funcționăm în aceeași piață cu producătorii pe bază de alte resurse: apă, eoliană, nucleară care au un preț mai mic de producere al megawatt-ului. De când a fost spart sistemul hotărându-se că e fiecare cu bucata lui și din 2013 de când am ieșit din piața reglementată, au început problemele pentru energia produsă pe bază de huilă”, declara, pentru Gazeta de Dimineață, Cristian Iștoc, liderul Departamentului Energetic din cadrul Sindicatului Muntele.

Piața reglementată era ca o gură de oxigen pentru producătorii de energie pe bază de cărbune. Asta pentru că primeau un preț pe megawatt egal cu costul de producere al acestuia. Acum, CEH-ul funcționează pe Piața Zilei Următoare, că doar e economie de piață, iar prețul mai mic dictează.

În urmă cu vreo doi ani, Guvernul a dat o hotărâre prin care permitea CEH-ului accesul garantat în sistemul energetic național cu 200 de megawatti. Actul nu a stipulat însă și un preț reglementat, așa că ajutorul a fost numai pe jumătate.

Și cum SEN-ul (sistemul energetic național) a fost dat peste cap de niște minți luminate sau băieți deștepți în România piața de energie e la fel ca o junglă, în care hienele așteaptă să se înfrupte din putregaiurile care au pierdut lupta supraviețuirii. O știu și minerii, o știu și energeticienii care cântă de câțiva ani, precum o placă stricată, că e nevoie de un mix energetic. Care a fost promis, luat în calcul, dar care nu se mai creează, România fiind printre puținele țări europene în care companiile produc energie pe un singur tip de combustibil.

Înființat în noiembrie 2012 prin fuziunea termocentralelor Mintia și Paroșeni, CEH-ul a înglobat, în vara lui 2013 și minele considerate viabile din Valea Jiului. Deși ar fi trebuit să plece de la zero, a ajuns la datorii de 600 milioane de lei în doi ani de funcționare. Minele trebuiau retehnologizate, tocmai pentru a scădea prețul de producere al gigacaloriei, anul trecut însă managementul defectuos (unul PSD de la bază până în vârf) de care a dispus complexul încă de la înființare și-a pus din nou amprenta asupra viitorului acestei societăți.

Statul a contribuit decisiv la marginalizarea CEH pe piața de energie. A supervizat un management defectuos. Când s-a spus că în companiile naționale e nevoie de depolitizare și transparență, ministrul care a avut curajul să afirme acest lucru și să ceară managerilor planuri pe cel puțin 10 ani, Răzvan Nicolescu, a fost schimbat.

Politicienii vorbesc de mix, însă declarațiile lor nu pot susține energia produsă de CEH în condițiile în care acesta nu se mai creează. Rezerva industrială de huilă de care dispune România este de 600 de milioane de tone. Însă din cauza lipsei investițiilor din acest sector, guvernele au preferat să dea bani pentru închideri și disponibilizări, nu pentru retehnologizări. Doar 90 de milioane de tone de huilă reprezintă rezerva deschisă și exploatabilă. În condițiile actuale de exploatare, Valea Jiului exploatând anual undeva la 2,2 milioane de tone de huilă, exploatarea poate continua încă 40 de ani.

Cu toate acestea, guvernanții sunt mai dispuși să dea bani pentru închiderea minelor și să accepte ducerea grupurilor energetice la fier vechi. De aici răsar afaceri bănoase, dar nu pentru stat sau angajați.

Mihaela MIHAI