duminică , 24 septembrie 2017

LIFESTYLE: Despre omul cu suflet frumos

“M-am străduit neîncetat să nu ridiculizez, să nu dispreţuiesc şi să nu deplâng acţiunile umane, ci să le înţeleg” (Spinoza)

M-a inspirat Dan Puric, am citit cea de-a doua carte a sa “Despre omul frumos”, merită citită. Autorul vede omul religios ca om cu sufletul frumos. În accepţiunea sa, credinţa în Dumnezeu ne face mai buni, mai toleranţi şi mai înţelegători şi implicit ne face sufletul frumos.

Acest articol vine pe fondul unei atmosfere extrem de politizată în România, pe fondul creat de oamenii care astăzi nu mai cunosc bunătatea, onoarea şi sentimentele nobile ci doar lupta de clasă şi lupta pentru putere. Gasset spunea că a fi un poet al existenţei înseamnă a găsi vieţii tale rima exactă. Dar când te confrunţi cu versuri albe ? Rătăceşti.

Rătăcirea înseamnă agonie, iar în rătăcire nu există timp, ci infinit. Şi.. te pierzi pe tine însuţi în convenţiile sociale ale unei lumi ce a uitat multe dintre valorile fundamentale care ne fac oameni. Einstein spunea că «Dumnezeu nu joacă zaruri cu vieţile noastre. Tot ceea ce se întâmplă, se întâmplă cu un scop».

Trist e că puţini oameni pot vedea dincolo de propria existen­ţă şi aşa ajung cu toţii să se înrăiască prosteşte, să ne pierdem naturaleţea, să ne creăm măşti ca să ne ascundem orice sentiment care ne poate face vulnerabili în faţa celorlalţi, pentru că suntem într-un permanent exerciţiu social şi ne încătuşează teama.

Măştile pe care ni le creăm au grijă să se vadă permanent că totul e într-o plictisitoare stare de “OK”, doar ridurile arată că acolo se mai ascunde o poveste. Cu toate că există botox şi pentru riduri, măştile sufletului nu sunt opace, sunt transparente. Aş vrea acum să vă vorbesc despre omul care, trecând de jocul vietii nu se înrăieşte ci învaţă din greşeli, nu poartă măşti, ci îşi ţine faţa în lumina soarelui pentru a nu vedea niciodată umbra, rămâne pozitiv şi găseşte o parte bună în orice rău, pe acesta eu îl numesc – omul cu suflet frumos.

Pe omul acesta îl va ghida mereu bunătatea, corectitudinea şi dacă vorbim de bunătate trebuie să va spun ce a zis Mark Twain despre ea: « Bunatatea e limbajul pe care surdul îl poate auzi şi orbul îl poate vedea ». Lumea nu se împarte în oameni buni sau oameni răi. Există oameni normali, ca mine, ca tine, cu orgolii,cu ambiţii personale, uneori egoişti, alteori debordând de altruism etc.

Revenind la ale noastre, omul cu suflet frumos ştie că bunăta­tea valoreaza mai mult decât banii, mai mult decât cunoştin­ţele, mai mult decât onoarea; bunatatea înfrumuseţează viaţa, împăcând toate neînţelegerile; ea limpezeşte ceea ce e încurcat, uşureaza ceea ce e greu, înveseleşte ceea ce e trist…

Ea nu cere neaparat inteligenţă şi imaginaţie pentru că e o frumuseţe pe care o percepi direct cu sufletul. Bunatatea nu se termină. Cu cât împarţi mai mult din ea, cu atât mai multă se va revărsa asupra ta. “Nu recunosc alt semn al superiorităţii decât bunătatea” spunea Beethoven, poate că ne face superiori, fiindcă ea este o înduioşare universală pentru tot ceea ce trăieşte, mai ales pentru om, pentru că el, dintre toate fiinţele, e cel mai capabil de a suferi.

Euripide spunea că ştim ceea ce e bine, dar nu practicăm. Gandhi, parintele spiritual şi politic al independenţei Indiei, un hinduist (hinduismul recunoaşte toate celelalte religii ca fiind egale) spunea despre noi creştinii: « Imi place de Hristosul vostru, dar nu imi plac creştinii voştri. Ei nu fac ce profesa Hristosul vostru ».

Dacă stai să te gândeşti, corpului îi dai de mâncare de fiecare dată când o cere, dar sufletul, mintea, spiritul, cum ţi le hrăneşti? Imaginaţi-vă că omul frumos îşi hrăneşte părţile astea cu bucuria pe care i-o aduce bunătatea.

Omul cu suflet frumos acceptă să fie ultimul om, dacă a fi om înseamnă să fi crud ca ceilalţi, omul frumos ştie să piardă, să se retragă, să cadă ca să se poată înălţa din nou… omul fumos iubeşte viaţa, îi zâmbeşte soarelui în fiecare dimineaţă, ascultă muzica străzilor agglomerate ale oraşului sau pe cea a freamătului copacilor, a fluierului vântului, a zumzăitului gâzelor, a simfoniei naturii.

Audrey Hepburn spunea că “pentru a avea ochi frumoşi trebuie să te uiţi după ce e bun în alţii; pentru a avea buze frumoa­se, trebuie să spui doar vorbe bune; iar pentru a avea ţinută, trebuie să meargi mereu cu convingerea că nu esti niciodată singur”. Omul frumos e acela care are forţa de a privi cu optimism viitorul atunci când se dărâmă tot în jurul lui… acesta e omul care poate muta munţii din loc, care face lumea un loc mai frumos.

Roxana TOLTEANU

Fotografii de Florina LUPUŢ