joi , 23 noiembrie 2017

Teatrul Dramatic „I.D. Sîrbu” îşi deschide porţile pe 9 septembrie, orele 18:00. Toamna se numără… piesele de teatru!

Se spune că trăim în secolul vitezei. Nu mai iubim, nu mai simţim, nu mai comuni­căm, nu ne mai bucurăm de nimic. În jurul nostru totul devine din ce în ce mai fad şi modern, am devenit sclavii tehnologiei. Am crescut cu şotron şi piese de teatru radiofoni­ce, ne-am trezit cu fel şi fel de „aparate” ce înlo­cuiesc socializarea şi bunul simţ pe care mulţi dintre noi l-au pierdut de multă vreme. Nu-i bai, se numeşte „evoluţie”. Dar parcă prea abuzăm de ea, şi-o facem până la urmă să devină… involuţie.

Anul 2012 este al 64-lea din viaţa Teatrului Dramatic „I.D. Sîrbu” Petroşani şi pregătirile pentru stagiunea 2012-2013 sunt pe ultima sută de metri, iar perioada care urmează acestora, ne face să mai luăm o gură de oxigen, în mizeria şi-n mocirla cotidiană. „Foşnetul frunzelor” este spectacolul care va deschide stagiu­nea, în data de 9 septembrie, orele 18:00. Regizorul, Alexander Hausvater, nu este la prima reprezentaţie la Petroşani.

El a încheiat stagiunea 2008-2009 cu „FridaKahloMania”, un real succes la momentul respectiv. Actorii din rolurile principale, Andreea Tokai şi Nicolae Vicol, vor da viaţă personajelor lui Kreutz (Martha şi Otto), într-o lume pudică, rece şi bazată pe beneficii. Ea are un câine şi o mică afacere, el nu are nimic, doar dispare din viaţa ei din când în când.

Apare periodic, cât să bifeze prezenţa şi activităţile monotone care-i leagă, dar de care sunt aproape dependenţi. Fără iubiri, fără planuri măreţe. Doar obişnuinţă şi dependenţă.

“Într-o metropolă trăiesc doi oameni singurateci. Martha e macelăreasă… Otto lucrează într-o fabrică. Nu au prieteni… nu au familie. Ea are un câine, el nu. Se întâlnesc seară de seară într-o rutină de activităţi prozaice care conclude cu o partidă anostă de sex… Nu se iubesc… dar nici nu pot să se despartă… Romanul lor e o luptă permanentă acompaniată de frica de a pierde si chiar această coajă de relaţie… fără ea, perspectivele sunt foarte dure­roa­se. Piesele lui KREUTZ dau voce tăcerii, subînţelesului…. incapacitatea omului modern să dialogheze cu un partener de viaţă… Bărbatul şi femeia se închid într-un univers al tăcerii… gândurile şi mai ales emoţile nu pot fi traduse în cuvinte. Dragostea şi iubirea se înlănţuiesc într-un iureş fără opriri spre un dramatism inevitabil. Balanţa de putere între barbat şi femeie oscilea­ză între ură şi tandreţe, sensibi­litate şi bestialitate. Toţi visăm la dragoste dar toţi suntem incapabili s-o realizăm… Sunt prea multe obstacole: egoismul, competivitatea, necesitatea de a străluci pe plan profesional şi social, lipsa de ascultare şi înţelegere… Toate duc la un război al egourilor, o luptă crâncenă ca să-ţi domini partenerul ca să-ţi câştigi respectul de sine. Trăim într-o lume tehnologică extrem de avansată. Am fost pe lună, ne auzim şi ne vedem instantaneu de pe un continent pe altul, avem la dispoziţie maşini, aparate şi roboţi care facilitează invenţiile şi descoperirile cele mai avansate…. dar nu ne mai vedem.. .nu ne ascultăm… nu mai comunicăm…”, spune regizorul Alexander Hausvater, despre spectacolul „Foşnetul frunzelor”.

Aşadar, toamna se numără… piesele de teatru. Şi se numără pân` la vară.

Oana Tuţu,

secretar literar al Teatrului “I. D. Sîrbu” Petroşani