luni , 24 iulie 2017

Gabriel Dorobanţu a cântat pentru pensionarii din Petroşani

            Administraţia de la Petroşani le-a pregătit vârstnicilor, de ziua lor, un spectacol ce s-a dorit un cadou tuturor celor care au ajuns la o vârstă respectabilă. Pe scena Casei de Cultură din Petroşani au urcat cu această ocazie artişti consacraţi ai muzicii româneşti. Printre ei s-a numărat şi Gabriel Dorobanţu, un artist ce de zece ani nu a mai pus piciorul în Valea Jiului, un artist mereu tânăr deşi are o carieră impresio­nantă în spate. Gabriel Dorobanţu a acceptat să vorbească, pentru Gazeta de Dimineaţă, despre cariera sa muzicală şi despre stilul muzical care l-a consacrat şi pe care încă îl cântă.

R: Domnule Dorobanţu, sunteţi un artist ce are un repertoriu format din melodii apropiate sufletului. Cum aţi reuşit să vă menţineţi pe scena muzicală românească?
G.D.: Niciodată nu mi-am pus această problemă şi chiar am făcut foarte bine pentru că eu cred că iubirea este un sentiment nobil, el trebuie să dăinuie şi eu cred că ar trebui să ne caracterizeze pe toţi. Eu cred că toată lumea are loc pentru iubire şi toţi înţeleg ce înseamnă acest sentiment pentru că mai tânăr sau mai vârstnic trebuie să îţi iubeşti aproapele, trebuie să îţi iubeşti meseria şi trebuie neapărat să te iubeşti pe tine însuţi. Eu cred că drumul pe care l-am descoperit şi l-am străbătut până acum a fost bine ales. Sigur că noua generaţie îndrăgeşte poate un alt gen muzical sau alte genuri muzicale sau alte teme. Nu este obligată să fie atentă la tema pe care eu o dezvolt în cântecele mele însă cu siguranţă generaţia tânără de acum peste 50 de ani nu va mai fi la fel de tânără şi o să înţeleagă şi o să preţuiască sentimentul de iubire, aşa că nu cred că am ales greşit, ci cred că urmărind posturi nenumărate de televiziune şi văzând concerte în marile capitale ale lumii, am descoperit că acolo lumea nu ignoră asemenea teme muzicale pe care eu le abordez şi le dezvolt de atâta vreme. Această muzică tradiţională românească, cu specific, cu care noi ne-am lansat şi am încercat să o transmitem mai departe este o muzică care este ascultată cu foarte mare interes.

R: Posturile de televiziune şi de radio promovează de obicei artiştii tineri, un alt gen de muzică…
G.D.: Eu nu vreau să port nici un fel de discuţie pe această temă. Este alegerea pe care au făcut-o cei care cred că aşa trebuie făcută educaţia şi cultura în România. Noi ne adaptăm şi încercăm să ne păstrăm personalitatea şi demnitatea şi se dovedeşte în timp că nu greşim pentru că suntem priviţi în continuare cu interes şi descoperiţi de gene­raţia tânără. Poate este şi un mare bine că suntem mai puţin difuzaţi pentru că ei ne preţuiesc şi mai mult în felul acesta.

R: Nu vă simţiţi  însă nedreptăţiţi de această tendinţă de pe piaţa audio-vizuală?
G.D: Depinde câtă putere de pricepere ai şi de cât de puternic eşti. Atunci când eşti un om puternic trebuie să te lupţi şi lupta trebuie să te ca­racterizeze în meseria pe care noi o facem. Există concurenţă. Acum există nenumărate canale de televi­ziune, un număr imens de genuri şi stiluri muzicale pe care publicul vrea sau nu să le îndrăgească şi dacă reuşeşti să străbaţi prin tot acest labirint şi reuşeşti să te faci ascultat şi atunci când există o asemenea mare de incertitudine pentru ascultători, pentru privitori şi pentru tine ca artist, înseamnă că eşti un luptător.

R: Cum reuşiţi să vă menţineţi pe piaţa muzicală actuală. Mă gândesc că e dificil să prinzi spectacole, să fii invitat la televiziuni sau la radio.
G.D.: Din fericire eu am înţeles cum trebuie făcut repertoriul, nu pentru că nu ştiam cum trebuie sau pentru că nu aş vrea să fie altfel ci pentru că mi se pare înţelept să poţi să dăinui în meseria ta şi eu am cântat cântece ce au fost pe muchie de cuţit în sensul că nu au fost nişte cântece simpliste. Am cântat o muzică atractivă, o muzică cu fior cu sensibilitate şi cu texte destul de accesibile şi cu valoare poetică. Sigur că de multe ori poate acest lucru nu mi-a reuşit, dar niciodată nu am făcut compromisuri în sensul că am ştiut să aleg foarte bine. Aşa am putut să îmi fac un repertoriu de peste 300 de cântece, peste 14 albume, însă cu regret şi nu e neapărat o confidenţă, acest album care se numeşte „Povestea nu s-a terminat” este ultimul album pe care l-am înregistrat pentru că nu mai vreau să înregistrez şi să mai dau spre vânzare cântece. Sigur că voi participa în emisiuni de televiziune, voi înregistra alte cântece, dar nu vor mai fi incluse pe nici un album. Asta dintre-o frondă şi o ambiţie. Nu mai vreau.

R: Dar nu vă retrageţi…
G.D: Eu trebuie să îmi fac meseria, să îmi mulţumesc publicul care mă priveşte şi mă ascultă şi să îmi câştig existenţa. Şi cum acum a devenit o condiţie să exişti, eu cred că noi nu trebuie să ne abatem de la această muncă de zi cu zi să reuşim să mâncăm şi să trăim.

R: Cum reuşiţi să vă câştigaţi existenta pentru că mulţi artişti se plâng că salariile, drepturile de autor, sunt foarte mici.
G.D.: Se plâng inutil. Într-o lume civilizată artiştii nu trebuie să trăiască prost, artiştii trebuie să fie un exemplu şi un etalon. Fiecare trăieşte aşa cum şi-a aşternut, aşa cum ştie şi aşa cum poate. Prin urmare în funcţie de pregătire, de educaţie, de puterea ta de muncă, poţi să trăieşti bine sau prost. Eu pot să spun că sunt mulţumit că pot fi în continuare pe scenă, că pot să fac un cântec şi pot să mă îmbrac civilizat ca să apar pe scenă.

R: Şlagărul nu mai are astăzi însemnătatea din trecut. Dumneavoastră reuşiţi însă să fiţi actual cu şlagărele care v-au consacrat.
G.D: Nu e obligatoriu, oamenii sau generaţia de acum înţeleg altfel şlagărul. Nici nu ştiu dacă este nevoie să înţeleagă acest lucru fiindcă fiecare este liber să asculte muzica pe care şi-o doreşte şi în care se regăseşte. Din nefericire încerc să înţeleg unde se regăseşte lumea de acum şi îmi este tot mai greu să înţeleg acest lucru.

R: Da, dar muzica dumneavoastră era ascultată şi acum 20 de ani şi e ascultată şi acum.
Sunt trupe, artişti care în 5 ani au dispărut. În ce constă secretul unei cariere de succes?
G.D: În îndemânarea şi deşteptăciunea în care şti să construieşti o carieră dacă vrei să ai o carieră de succes. În comparaţie cu un meşteşugar un artist nu trebuie să fie numai un meşteşugar. Un tâmplar ştie să facă uşi, un artist ştie să sculpteze uşi, prin urmare este o mare diferenţă între aceea care reproduc sau produc nişte cântece pe care nu le înţeleg şi cei care cântă cântece şi el înţeleg eu vreau să fac parte din cea de a doua categorie.

R: De când nu aţi mai fost în Valea Jiului?
G.D.: Am venit de nenumărate ori. Din nefericire în ultimii ani nu numai eu ci şi colegii mei nu am fost invitaţi pentru că s-a crezut că nu este loc pentru noi. Nu ne-a deranjat acest lucru. Noi în conti­nuare am cântat, am răspuns invitaţiilor acolo unde a fost nevoie de noi. Dacă Valea Jiului nu a avut nevoie de noi nu-i nicio problemă. Iată că acum oamenii s-au gândit că suntem buni la ceva şi ne chemă.

R.: Cum aţi regăsit publicul din Vale?
G.D: Aşa cum îl ştiam. Este poate publicul meu care mă cunoaşte. Este un public receptiv, entuziast şi entuziasmat de ceea ce se întâmplă pe scenă şi cu stare ca să înţeleagă. Este un public educat. Nu uitaţi că în Valea Jiului exista o fanfară, spectacole organizate de casele de cultură. Lumea avea această obişnuinţă de a veni la spectacole, de a asculta, de a se îmbrăca frumos şi de a privi artiştii mari. Lucrul asta te mulţumea şi cred că şi ei plecau mulţumiţi de la un asemenea spectacol. Venim cu mare  drag. Nu ne deranjeză. Putem să cântăm şi de ziua cireşilor înfloriţi şi de ziua lopeţii de aur. Important este ca lumea să ne vrea.
A consemnat
Mihaela MIHAI


Warning: Unknown: write failed: Disk quota exceeded (122) in Unknown on line 0

Warning: Unknown: Failed to write session data (files). Please verify that the current setting of session.save_path is correct (/tmp) in Unknown on line 0