miercuri , 18 ianuarie 2017

Un hunedorean a fost botezat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu

În ziua de astăzi este „la modă” să ai naşi cât mai renumiţi, mai bogaţi şi mai influenţi, insă un hunedorean de 40 de ani le-a întrecut pe toate. Naşul său de botez a fost însuşi tovarăşul Nicolae Ceauşescu.

Povestea lui Nicolae, începe în urmă cu 40 de ani, în municipiul Hunedoara. Acolo, mama sa s-a internat la spital pentru a adu­ce pe lume pe cel de-al 15-lea copil al fa­miliei, adică fix pe el. Medicul care a ajutat-o să nască băieţelul a trimis o scrisoare la Bucureşti, la preşedintele Nicolae Ceau­şescu, pentru a-l ruga să îi fie naş. Spera că astfel va fi de folos numeroasei familii.

„Când l-am născut pe băiat, al cinspre­zecelea la număr, doctorul m-a întrebat câţi copiii mai am şi când i-am răspuns a rămas uimit şi mi-a spus că pe ăsta trebuie să-l boteze Ceauşescu. Atunci el a scris o scri­soare şi a trimis-o la Bucureşti. Eu nu am observat şi nici nu am ştiut ce face, doar că, m-am trezit acasă cu un plic, în care scria că cererea s-a aprobat şi tovarăşul îmi va boteza copilul. Am avut mari emoţii. Din păcate Ceauşescu nu a putut să vină, dar a trimis patru delegaţi care l-au repe­zentat la botez. Ei i-au dat numele, Nicolae, după naşul său de botez”, declară mama lui Nicolae, finul lui Ceauşescu.

În acea perioadă însă vremurile erau gre­le, iar părinţii lui Nicolae locuiau împreună cu toţi copiii într-un apartament cu două camere.

Aveau doar două paturi şi mulţi dormeau pe jos. Din acest motiv, mama şi-a luat înima în dinţi şi a mers în primă fază la prefectură, pentru a obţine o locuinţă mai mare pentru familie, dar fără rezultat.

Întâmplarea a făcut că un avocat care cunoştea familia a ajutat-o pe femeie să ajungă la Bucureşti, la tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Femeia nu a stat mult pe gânduri, şi-a luat copilul (pe Nicolae) de doar trei luni în braţe, a urcat în tren şi dusă a fost.

„Am ajuns la Bucureşti. Acolo am rămas fără lapte la copil şi m-am oprit la un birou în gară pentru a cere lapte să-i stâmpăr foa­mea micuţului. O femeie de acolo mi-a aranjat un pat mic pentru copil, mie mi-a dat un scaun şi a umplut biberonul. După asta, m-a întrebat unde mă duc şi i-am răspuns că: la Ceauşescu. Femeia m-a sfătuit să rămân acolo, până dimineaţă când circulă tramvaiele că ma va îndruma ea să ajung cu bine. Zis şi făcut. Dimineaţa într-adevăr am luat tramvaiul. Vatmanul mi-a arătat clădirea şi am ajuns cu bine. Poliţiştii care păzeau clădirea mi-au făcu bon de ordine să pot intra cu bine la tova­răşul Ceau­şescu”, mai spune femeia.

Vizita a fost una cu noroc. Femeia a primit o locuinţă mai mare pentru familia ei şi mai mult, naşul s-a întâlnit cu finul cu această ocazie. Din păcate deşi a avut un naş pentru care cu siguranţă l-a invidiat multă lume, micuţul Nicolae nu a avut prea mult noroc.

Când era la şcoală, a fost la un pas de moarte după ce a avut un accident, care de altfel şi-a lăsat amprenta asupra stării lui de sănătate.

„Eu am fost cel mai mic din familie, dar am avut cele mai multe cumpene. Mic fiind, aveam multă energie. Am plecat afa­ră cu copii şi am căzut dintr-un nuc. Am zăcut două zile fără ca cineva să ştie de mine. De aici au început problemele mele. Am fost bolnav, operat, am acum o boală urâtă, epilepsie. Din cauza asta nu pot să fiu ca oamenii de rând să muncesc şi eu, am tragere, îmi doresc să o pot face că, vorba aia, am şi eu familie, copiii ăştia au nevoie de mâncare. Tratament nu mai iau vă spun drept că de câte ori am luat, după tratament mi-a fost mai rău”, spune Nicolae, finul lui Ceauşescu.

Dacă Nicolae are o viaţă grea, acelaşi lucru poate fi spus şi despre mama lui. Ea a rămas văduvă, cu o pensie de urmaş mai mică de 300 de lei. Copiii, niciunul dintre cei 15, nu au primit-o lângă ei, să o ajute aşa cum a făcut ea odată pentru ei, motiv pentru care femeia, copleşită de nevoi a ales să meargă la azilul de bătrâni din Hune­doara.

Dar, nici acum ea nu se plânge, stă cu pozele familiei lângă ea şi este mulţumi­tă că are condiţii bune de trai şi linişte. Şi mai mult, se mândreşte de câte ori are oca­zia că l-a cunoscut personal pe Ceauşescu, că a fost la el la birou, deşi puţini aveau o astfel de ocazie şi mai mult, că mezinul ei îi poartă numele „prea iubitului conducător”, Nicolae Ceauşescu.

Andrada VELCIOV

Rodica MUNTOI MÎRZA