vineri , 23 iunie 2017

Viaţa la ţară. Blăjeniul, ca destinaţie turistică

Localitatea din Ţara Zarandului, una extrem de pitorească prin poziţionarea sa geografică, “ascunde” câteva obiective mai puţin cunoscute publicului larg, care merită, însă, cu prisosinţă, să fie vizitate.

Întinsă pe o suprafaţă de 88 de kilometri pătraţi, ceea ce reprezintă peste patru  procente din întinderea judeţului Hunedoara, comuna Blăjeni, cu satele sale aparţinătoare Blăjeni-Vulcan, Criș, Dragu-Brad, Groșuri, Plai, Reț, Sălătruc  şi localitatea de reşedinţă omonimă, este aşezată de o parte şi de alta a Crişului Alb, în mirifica Ţară a Zarandului.

Monumente

Ca în orice localitate din zona moţilor, şi aici sunt monumente care amintesc de trecutul istoric al zonei, care evocă evenimentele de la Răscoala ţărănească de la 1784, condusă de Horea, Cloşca şi Crişan, precum şi cele de la Revoluţia din 1848-1849, printre conducătorii mişcării fiind Avram Iancu, un om al locului. Printre legendele care circulă în zonă este una care spune că, pe dealul Păltinei din Blăjeni, ţăranii au jurat credinţă lui Horea, Cloşca şi Crişan, tot aici răsculaţii opunând o ultimă rezistenţă trupelor cezaro-crăieşti, iar o alta evocă faptul că Avram Iancu a stat ascuns pe teritoriul actualei comune într-o peşteră, pentru a-i evita pe cei care voiau să-l aresteze. Ca să rămânem tot la capitolul istorie, trebuie subliniat faptul că prima menţiune documentară despre Blăjeni o găsim la 1439, localitatea având o vechime de 577 de ani.

Oameni deosebiţi

În prezent, pe raza comunei pot fi vizitate câteva obiective extrem de interesante. Printre acestea se numără mai multe biserici ortodoxe cu o vechime apreciabilă, precum cele din Sălătruc şi Grosuri, cascada Pisoaia sau rezervaţiile naturale Băi – Grosuri şi Muntele Vulcan, ulima dintre acestea fiind un loc drag moţilor, dar nu numai. De asemenea, aici, în Blăjeni, ca în toate aşezările moţilor din judeţul Hunedoara şi, probabil, nu numai, păstrarea tradiţiilor şi a meşteşugurilor tradiţionale sunt la mare cinste. În acest sens un exemplu concret este dat de grupul de tulnicărese din comună, unic în această parte a ţării. Deşi se întâlnesc mai rar în formaţie completă, tulnicăresele din toate satele Blăjeniului se văd în grupuri mai restrânse, să „zică” măcar „chematul oilor”, cum a fost cazul cu „zicătoarele din tulnic” Iosana Raţ, Mariana Leaha şi Marta Ştefan. În schimb, însă, ansamblul de dansuri al comunei, cu o existenţă veche, numit, cum altcumva decât „Tulnicul”, are repetiţii regulate, sub conducerea instructorului Constantin Andraş. În Blăjeni trăieşte şi Avram Raţ, un meşter popular, rămas cu infirmităţi grave în urma unui accident de muncă în mină, din mâinile căruia ies adevărate minunăţii miniaturale, cipolite în lemn, „cu brişca şi cu multă dragoste”, după cum spune bărbatul. Iar bisericile şi peisajele din zonă sunt absolut superbe, în această zonă relativ izolată a judeţului Hunedoara modernismul pătrunzând ceva mai greu, lucru ce face ca localitatea să fie mai mult decât atractivă din punct de vedere turistic.

Mândria de a fi blăjenar

Ca toate localităţile rurale din partea hunedoreană a Ţării Zarandului, şi comuna Blăjeni are o frumuseţe aparte. Aceasta este dată atât de cadrul natural, dar şi de alte aspecte. Aici întâlnim, aşa cum arătam şi mai sus,  peisaje superbe, celebrul grup de tulnicărese, meşteri populari, monumente care evocă amintirea eroilor moţi, dar şi altele, cum ar fi o legendă. Această legendă spune că eşti un bun blăjenar dacă ai cireş în poartă, un cal alb în curte şi să te cheme Candin, lucruri care se găsesc, şi în zilele noastre, în multe gospodării din localitate. Aceste aspect s-au mai schimbat de-a lungul timpurilor, dar cireşi se găsesc, şi nu doar în poartă, ci livezi, caii nu sunt doar albi, dar cam fiecare blăjenar are unul, iar cu numele de Candin, chiar dacă nu îl poartă toţi, se mândresc, fiind specific comunei. Fiind într-o zonă relativ izolată, nu sunt probleme cu poluarea. Cu siguranţă acesta este motivul în care o bună parte dintre locuitorii comunei au început, încetul cu încetul, să practice agricultura ecologică. Rezultatele, pentru început, aşa cum era de aşteptat, nu sunt extrem de spectaculoase, dar se merge pe un drum bun. La Blăjeni sunt, aşadar, produse ecologice sută la sută, care se găsesc mai greu în pieţe, deoarece, în multe cazuri, costul transportului este relativ similar cu cel al mărfurilor vândute. Şi, totuşi, produsele de Blăjeni ajung şi în localităţile urbane, deoarece din fiecare gospodărie din comună este măcar o persoană plecată la oraş. Practic, Blăjeniul, unde, pentru iubitorii de linişte, trebuie spus că sunt zone destul de mari fără semnal la telefonia mobilă, se populează la sfârşit de săptămână. Iar blăjenarii se mai mândresc cu faptul că “piaza rea” a civilizaţiei nu a ajuns la ei, iar ei sunt curaţi din acest punct de vedere.

Celebra ţuică de cireşe

Pe lângă acestea, blăjenarii se mai mândresc cu un lucru. Comuna din Ţara Zarandului este cunoscută, în special, pentru ţuica făcută din „fructele moacre”, un produs ecologic, care se găseşte în prea puţine părţi ale ţării, sau, mai pe înţeles, vinarsul de cireşe. Pentru a scoate o ţuică de cireşe aşa cum trebuie este mult de muncă. În plus, cantităţile produse nu sunt foarte mari, aşa că mare parte a acestei licori, a cărei tărie este în jur de 60 de grade, ca la orice vinars întors care se respectă, este ţinută pentru consumul propriu ori pentru o degustare cu apropiaţii. Ar fi ideal dacă s-ar reuşi si omologarea acestui veritabil brand al comunei, dar birocraţia este mare şi costurile sunt enorme. Oricum,  în comună se va produce în continuare ţuica de cireşe, iar cei care trec pe la Blăjeni şi o gustă pot fi siguri că nu este contrafăcută, la fel cum naturale sunt şi celelalte fructe şi legume care se cultivă prin zonă. Şi să ajungi la Blăjeni este foarte simplu. De la Deva se pleacă către Brad, pe DN 76 şi, în centrul municipiului din nordul judeţului, se face dreapta, către Crişcior, pe DN 74. Se lasă Crişciorul în urmă, se trece prin Zdrapţi şi se ajunge la Mihăileni, unde, pentru o scurtă pauză, puteţi admira barajul care, poate, odată şi odată, va fi gata. Se coboară pe lângă baraj şi se traversează satul. Apoi se face un drum nou la stânga, o “centură ocolitoare” pe lângă celebrul “Berlin de Buceş” şi se ajunge la Blăjeni, traseul durând ceva mai mult de o oră. Şi, cu siguranţă, nu veţi regreta periplul de prin Blăjeni.

Amarildo SZEKELY


Warning: Unknown: write failed: Disk quota exceeded (122) in Unknown on line 0

Warning: Unknown: Failed to write session data (files). Please verify that the current setting of session.save_path is correct (/tmp) in Unknown on line 0