joi , 23 februarie 2017

Viața la țară. Luncoiu de Jos, comuna meșterilor populari

Cine merge în Ţara Zarandului are ce vedea. Şi, dacă se pleacă din Deva spre Brad, comuna Luncoiu de Jos este la „drumul mare”. De o frumuseţe deosebită, comuna, cu cele cinci sate componente ale sale, Luncoiu de Jos, Luncoiu de Sus, Podele, Stejărel şi Dudeşti, este un spaţiu propice pentru cei ce doresc să scape de tumultul oraşului. Pe lângă frumuseţile naturale, comuna Luncoiu de Jos oferă şi alte frumoase surprize. Comuna Luncoiu de Jos se mai poate mândri cu multitudinea de artişti populari pe care îi are, aceştia nefiind doar originari de aici, ci trăind în continuare în această pitorească aşezare.

Pictează liniștea

Și începem cu Elena Sicoe, care pictează de când se ştie. Şi astăzi, pe un perete al Colegiului Naţional „Avram Iancu” din Brad se poate vedea o frescă realizată de ea în anul 1979. Dintr-o pasiune a făcut o profesiune de credinţă. A lucrat mult timp într-un atelier de pictură al unei cooperative din municipiul Brad. Lucrările sale sunt realizate pe diferite suporturi – pânză, lemn, sticlă şi piatră de râu. Chiar şi bolovanii cei mai anoşti devin operă de artă când pictoriţa pune cu har, peste ei, lumina culorilor. Pictează… liniştea. Picturile sale au de cele mai multe ori tematică religioasă, motivând că asemenea lucrări îi dau o linişte sufletească, stare ce vrea să o transmită şi privitorului.

Cusătoreasa de costume populare

Mirea Groza este singura persoană din Luncoiu de Jos care duce mai departe o veche tradiție. Confecționarea de costume populare. Pentru ea, copilăria a fost o adevărată şcoală a învăţării unor deprinderi de care nu se putea lipsi femeia de la ţară, ajunsă la casa ei. A învăţat să ţeasă, să coasă cu acul, să „ştricănească”(croşeteze), să facă „cipcă”(dantelă) şi câte alte lucruri folositoare. Nu regretă însă că mai toată copilăria şi-a petrecut-o mai mult lucrând decât jucându-se, astăzi fiind o persoană admirată de întreaga comunitate, dar nu numai.

Omul cu cel mai bun vinars

În Luncoiu de Jos nu doar femeile duc mai departe tradițiile, ci și bărbații. Și nu oricum, ci cu premii. Un exemplu în acest sens este cazangiul Romică Ivan, care continuă o tradiție cu mult gust…de prune, în special, dar nici merele nu lipsesc din această gamă. El este cel care face cel mai bun vinars, simplu sau întors, licoare după care multă lume se dă în vânt. Iar țuica de Luncoi este cunoscută și prin alte părți, fiind premiată la mai multe concursuri, chiar și cu participare internațională.

Îmblânzitorul lemnului

Și cum țuica se ține cel mai bine în butoaie de lemn, în Luncoi este cineva care face și astfel de obiecte. Este Adrian Miheț, un tânăr care, cu obiectele sale, a participat la mai multe expoziții în țară și peste hotare. A învățat, cu timpul, să îmblânzească lemnul, care ia, cuminte, formele dorite de meșterul dogar. Și așa ies butoaiele de frăgar, numai bune de ținut vinarsul, dar și din acele mari, de vin, în care poți și dormi, pe care le livrează în Moldova, precum și alte mici mărunțișuri de-ale moților, precum doniţe, ciubăre sau umeraşe.

Minerul devenit artizan

Fiind comună moțească, mai toți bărbații din Luncoi, care nu mai sunt chiar la prima tinerețe au lucrat pe la mină. Băieș a fost și Marin Costea, care, după ieșirea la pensie, și-a găsit o frumoasă îndeletnicire: împletitor de coșuri. Vestea că minerul face minuni din cloambe s-a dus nu doar în zonă, ci și la București, la Muzeul Țăranului Român, unde și-a prezentat coșurile, dar și pe la alte târguri din țară. Măiestria cu care îmbină nuielele de salcie, după grosimi şi culori, a deprins-o încet, încet, cu fiecare coş realizat. Pentru că aceste coşuri trebuiau să aibă două calităţi: să fie frumoase şi trainice. Este şi motivul pentru care s-a apucat de împletit coşuri din nuiele. Avea nevoie în gospodărie de coşuri rezistente, așa cum și alții au nevoie.

Constructorul de biserici în miniatură

Aurel Martin, un venerabil pensionar din Luncoi, are o preocupare ceva mai deosebită: face miniaturi. Și s-a apucat de acest lucru mai către bătrânețe, mai mult din plictiseală, când nu prea avea iarna ce să facă. Și, cu multă răbdare, din paie de cucuruz, tăiate atent, realizează construcții minaturale de o frumusețe aparte. Ca să realizeze macheta bisericii din Luncoiu de Jos a muncit doi ani, dar a meritat. Lucrările sale au ajuns în Franța sau Germania, la primărie sau în expoziția ad-hoc pe care o are deschisă în târnațul casei.

Potcovarul cel voinic

Dar la Luncoi bărbații mai au și alte preocupări, care cer nu doar multă migală. La țară fiind, agricultura se mai face ca pe vremuri, iar transportul bucatelor tot cu caii. Iar aceștia trebuie să fie potcoviți. Iar în comuna Luncoiu de Jos de acest lucru se ocupă Radu Groza, fierarul și potcovarul despre care au auzit oameni și din alte sate, care vin să își „încalțe” caii în curtea lui. Și fac acest lucru pentru că știu că meșterul luncoian este singurul din zonă care mai potcovește după cea mai bună metodă, cea a bunicilor.

Nu se poate vără virșli

Iar în Țara Moților nu se poate să treci și să nu dai de virșli și, cu siguranță, să îi și guști. Se ştie că virşlii sunt un produs de carmangerie foarte apreciat, căutat şi solicitat în zona Bradului şi, mai jos, pe valea Crişului Alb. Cu toate că acest produs are o denumire comună, el prezintă mici diferenţe de gust şi mod de preparare de la o zonă la alta. Iar în Luncoiu de Jos îl găsești pe Cristian Indrieș, virșlarul care are și un mic secret pentru fabricarea tradiționalului aliment. El spune că virșlii buni se fac și cu carne. Și are perfectă dreptate.

Alți artiști

În această comună întâlnim și alți artiști, rapsozi ai folclorului. Cea mai cunoscută este, fără îndoială, Lidia Benea Matei, o solistă care nu mai are nevoie de niciun fel de prezentare. Aceasta, împreună cu soțul ei, Dorel, un taragotist de primă mână, încing atmosfera la nunți, cu învîrtite, țarine și alte cântări, dar și înlăcrimează ochii asistenței cu doinele pe care le interpretează la numeroasele spectacole la care participă. Tot de aici, din Luncoiu de Jos, sunt doi dintre cei mai buni targotiști ai țării la ora actuală, Ciprian Poenar și Adrian Benea. Mai mult, din urmă vin și tineri, solista Teodora Petruț și saxofonistul Lucian Hențiu fiind doi copii de mare viitor. La toți aceștia putem adăuga și Ansamblul Stejărelul, care a reînviat de ceva vreme, după o perioadă, nedorită și nemeritată, în care a fost într-un con de umbră și se dorește revenirea lui la ce a fost odinioară, cu apariții televizate sau la festivaluri naționale și internaționale. Și, dacă mai spunem că din Luncoiu de Jos este și Răzvan Mărcuș, tânărul student la Cluj, care a inventat husa care îți menține, în permanență, telefonul mobil încărcat, am revenit la zilele noastre.

elena sicoe lidia si dorel marin costea mirela_groza2 radu groza razvan marcus romica ivan

 Amarildo SZEKELY


Warning: Unknown: write failed: Disk quota exceeded (122) in Unknown on line 0

Warning: Unknown: Failed to write session data (files). Please verify that the current setting of session.save_path is correct (/tmp) in Unknown on line 0