vineri , 28 aprilie 2017

Documentar

I.D.Sîrbu- Ultimele povestiri- Concert- partea a XII-a

rsz_violoncel2

Sanda nu mai insistă. O cunoștea bine pe prietena ei. Știa că acum trebuie lăsată în pace. -        Astăzi ne despărțim, oftă Irinuca și mîngîie îndelung corzile prăfuite ale violoncelului. -        Cine? Noi? -        Nu, Sanda. Noi vom merge împreună la Institut. Mă gîndeam la violoncelul meu… -        Păi, la Institut vei primi altul. -        Știu. Dar ăsta mi-e tare drag. Mi se rupe inima, ...
Continuare...

I.D.Sîrbu- Ultimele povestiri- Concert- partea a XI-a

violoncel

Uite și profesoara asta bună, diriginta Irinucăi, are doi copii și stă cu capul în palme, cu ochii închiși…” Închise și el ochii, obosit, și se lăsă dus ca pe aripi în vis. O liniște cerească îi umplea ființa; i se părea că răsare soarele…Am să mă schimb, hotărît, să fiu altfel. Mai am cîțiva ani de trăit, îi voi ...
Continuare...

I.D.Sîrbu- Ultimele povestiri- Concert- partea a X-a

pian2

Asculta nemișcat, cu ochii mari albaștri, și din cînd în cînd trăgea adînc, aer mult în piept. Mai încolo stăteau trei fetițe din orchestră. Ca trei flori într-o glastră, dimineața. Prin geamul deschis se vedea cerul, nesfîrșitul, același cer care păzește acum și liniștea acolo, departe, la cantonul său…Alături de el, moșneguțul cu barbă albă asculta cu ochii închiși, pierdut. ...
Continuare...

I.D.Sîrbu – Ultimele povestiri- Concert- Partea a IX-a

maxresdefault

- Acum, ce urmează? întrebă nerăbdător? -  O bucată, cîntată la pian. Bucata a scris-o un polonez, Chopin. - Mai trăieşte polonezul ăsta? se interesă politicos baci Grigore. -  Nu. A murit tînăr, bolnav de piept. De atunci au trecut o sută de ani şi mai bine. Fetiţa cu cozi, chiar cea care anunţa programul, deschise capacul unui pian negru, uriaş şi ...
Continuare...

I.D.Sîrbu- Ultimele povestiri- Concert- partea a VIII-a

cine-a-inventat-pianul

-  Ba da, să știi că așa e, întări rîzînd directorul. Ei, trebuie să fii mîndru pentru această asemănare. Irina e o fată bună, harnică. Are să ajungă departe… - Oare?! Tare m-aș bucura… - Așa este, baci Salca. Ai făcut foarte bine că ai ascultat de învățătorul acela din Petrila și ai trimis-o la noi. Are o ureche…și niște ...
Continuare...

I.D.Sîrbu- Ultimele povestiri- Concert- partea a VII-a

cortina

  ”Ascultă, inimă bolnavă, cîntarea vieții și a morții…” GOETHE III Concertele Școlii medii de muzică se țin de cîțiva ani în fosta capelă a mănăstirii. S-a ridicat această capelă (cea mai veche parte c claustrului franciscan) aproape deodată cu zidurile burgului de odinioară, prin anul domnului 1385 – și așa cum era așezată, ocupa oarecum partea centrală a edificiului. ...
Continuare...

I.D.Sîrbu – Ultimele povestiri- Concert- partea a VI-a

batran_in_toiag

Mă tîrîi în coate pe lîngă ea. Ileana – o pipăii- era moartă; sîngele îi curgea încă din gît. Ion stătea și el nemișcat, mai încolo. Nu mai era întuneric în curte: se luminase în zare și se puteau desluși lucrurile. Irinuca țipa, țipa – și azi o aud în urechi – ca ieșită din minți. Țipa fără cuvinte, zicea ...
Continuare...

I.D.Sîrbu -Ultimele povestiri- Concert- partea a V-a

soldati_NKVD

Cînd să sară, mă pomenesc alături cu tălmaciul şi cu unul din soldaţi: „Doamna să poftească înapoi, începu el mieros şi zîmbitor, dar se vedea cît colo că vorbeşte în batjocură. Noi suntem cavaleri, zicea, şi ne place să fim serviţi de femei frumoase. ”Fii om, am încercat eu să-l rog, ești pămîntean de-ai noștri, lasă fata să fugă. ”El nimic. ...
Continuare...

I.D.Sîrbu- Ultimele povestiri- Concert- Partea a IV-a

primul-razboi-mondial-soldati-germani

Ziua aceea a noastră începuse frumos. Strălucea un soare blînd, un soare de toamnă bogată. Mi-adus aminte că am urcat – nu mai știu pentru ce- dealul Furcilor. Și am stat acolo, uitîndu-mă în zare. Era ceață pe apă în jos, dar munții străluceau. Şi aveam inima plină de pace şi de bucurie. Se auzeau din cînd în cînd – foarte departe ...
Continuare...

I.D.Sîrbu- Ultimele povestiri- Concert- partea a III-a

batrân

-        Da. Uneori, biata, nu vorbește cu nimeni zile întregi. Alteori, așa din senin, se însingurează. Stă cîteodată seara în turn, la geam, și privește cu ceasurile, departe. Dacă o întrebi ce are, zîmbește trist și-ți spune: nimic. Dar toată lumea știe că o doare ceva, că ascunde o rană.. -        Și ea…ea nu v-a povestit niciodată?   -        Nu. Nici ...
Continuare...


Warning: Unknown: write failed: Disk quota exceeded (122) in Unknown on line 0

Warning: Unknown: Failed to write session data (files). Please verify that the current setting of session.save_path is correct (/tmp) in Unknown on line 0