luni , 11 decembrie 2017

Un om…o vorbire

Ale?ii lu` pe?te prăjit ?i deciziile lor de frigere a comunităţilor

Că nu există o lege care să-i pună pe paraşutiştii ajunşi pe scaune cu manetă să gândească înainte de a declanşa sistemul o ştim cu toţii. Şi, mai mult, o simţim cu toţii. Că aceşti paraşutişti n-au nicio treabă cu „meseria lor vremelnică” – aceea de ales al neamului – este o altă discuţie mult mai aromată şi care începe ...
Continuare...

De ce ne vom „pompieri” cu toţii?

  N-au nicio vină sărmanii pompieri că românii au devenit o naţie de furtunişti de serviciu. Organele executive din acest stat de DREPT  şed în repaus total ca meduzele până când flama le ajunge sub nas. Şi atunci, când le arde părul… din nas şi încep şi ele să simtă mirosul mediocrităţii acţiunilor lor, să te ţii, pompierule, ce-şi activează ...
Continuare...

Un om… o vorbire Spuma susţinută de blat

Viaţa e ca o prăjitură cu spumă. Spuma sare în ochii oricărui admirator de deserturi. Blatul poate rămâne neobservat pentru totdeauna dacă admiratorul nu e şi degustător. În viaţa de zi cu zi, spuma – acea categorie autointitulată in­telectualitate bine conturată –şade bine mersi pe blat – mulţimea aceea căutată din când în când şi din gând în gând. De ...
Continuare...

Un om… o vorbire Toxicitatea lui NU

Omul, contemporan cu „criza”, a devenit un purtător liber de sarcină negativă. Acela care a mai rămas dispus la dialog este setat pe tasta NU. Din două fraze corelate într-un dialog, una începe musai cu NU. Fie că: NU se face, NU se ştie, NU se poate, NU se vrea, NU se asumă, NU se cunoaşte.  Şi, în aceste situaţii, ...
Continuare...