vineri , 15 decembrie 2017
Trei-ul de pe zarul lui Ponta

Trei-ul de pe zarul lui Ponta

Când încerci adâncurile cu degetul rişti să te trezeşti cu un rechin în slip. Cam aşa e acum cu Victor Viorel Ponta, premierul care, trei ani de zile, ne-a dus cu pluta şi acum a rămas hrană pentru rechini.

Omul, tânăr, mult prea fraged pentru demnitatea ocupată, a ajuns la cea de-a treia încercare a carierei sale politice. A treia de elită. Şi, dacă vă aduceţi aminte din perioada copilăriei, doar la a treia „buctă” ieşeai din joc. Jocurile copilăriei te tolerau de două ori. Şi pe Ponta, românii l-au tolerat de două ori.

Prima dată când toată zona academică (reală) aştepta ca, ruşinat, Ponta să îşi ia lucrarea de doctorat sub braţ şi să intre într-o bibliotecă universitară pentru a desluşi ce a scris. Nu, nu a fost aşa. Deşi moralitatea gemea pe băncile din amfiteatrele universitare. Ponta nu s-a ruşinat de plagiatul lui, chiar dacă doi miniştri din primul său cabinet au fost respinşi de pe punte din cauza aceleiaşi acuzaţii: plagiat. Vă amintiţi de senatorul Ioan Mang – profesor la Universitatea din Oradea şi de Corina Dumitrescu – deputat PSD – propus tot pentru Educaţie? Oamenii aceştia nu au prins hora mare, în timp ce Ponta – culpabil pe acelaşi segment – nu s-a desprins de mâna dansatorilor.

A doua încercare permisă de vâltoarea societăţii româneşti a fost momentul ruşinos când a pierdut alegerile prezidenţiale după ce avea 200 de metri în faţa contracandidatlui direct – Klaus Iohannis. Da, şi atunci avea start furat – toţi banii României s-au învârtit pentru campania lui. Toata fanfaronada de pe Stadionul Naţional de la ziua întâiului iubit nu l-a ajutat nici pe Victor, nici pe Viorel să se aşeze în faţa lui Klaus. Acesta a fost momentul când, politic vorbind, s-ar fi impus demisia. A fost momentul eşecului politic. Nici atunci, zarul nu a fost câştigător. Ponta a rămas mânuitor de vâsle.

Se pare însă că nu a îndreptat barca spre zona de confort a securităţii naţionale. Dirijarea echipei sale spre protejarea corupţilor din sistemul românesc mafiot i-a grăbit „ascensiunea” profesională.

Iată-l acum faţă în faţă cu reacţiunea. E o vorbă românească, şi cred că din a treia încercare se prinde, semeni vânt, culegi furtună.

Iar acum e furtună pe mare. S-ar putea ca a treia aruncare de zar să însemne bătaia reală din poarta palatului.

Că deh, dai în mine, dai în fabrici şi uzine… e tot de-aici din folclorul românesc. Adică poc-poc, bum-bum, refrenul cu lovitura de stat, pe care l-am mai auzit o dată din gura lui Traian Băsescu, e plimbat prin tot solfegiul.

De data aceasta e fără întors. Şi dacă tot se dau lupte oarbe, la îndemână pentru Ponta ar fi un control judiciar, aşa de verificare rezistenţă la stres. Situaţie care îl ţine pe Ponta aproape de ţară, aproape de neam, aproape de popor. Adio plimbări, adio concurenţă la ieşirile peste hotare pe care se obişnuise să şi le dispute cu preşedintelele ţării.

Deci, Ponta, fă o poantă bună şi demonstrează-ţi nevinovăţia atât de discret încât România să iasă de pe harta ruşinii Europei.

Ramona ROȘULESCU