Despre Buenos Aires ar fi multe de scris. Nu are monumente celebre in toata lumea, dar musteste de cultura, arhitectura, oameni si povesti. Ai ajuns acolo, ai luat toate notitele posibile de pe internet, ai eventual ghidul turistic in mana, dar parca ai vrea sa cunosti orasul un pic diferit fata de deja obisnuitele plimbari pe bulevarde si stradute?
Se poate, si voi povesti trei dintre activitatile pe care le-am incercat eu. Daca ajungi vreodata in Buenos Aires ar fi bine sa stii de ele.
1. Cicerones de Buenos Aires
Cine, ce, cum:
Pe scurt, e o organizatie care te ajuta sa vizitezi orasul impreuna cu un “cicerone”. Ce e un “cicerone”? Un localnic, un ghid, o persoana care cunoaste orasul dintr-o perspectiva personala si, mai ales, un prieten.
Nu mai tin minte exact de unde am aflat de existenta acestei organizatii, dar din primul moment mi s-a parut o idee foarte buna. Principiul este urmatorul: tu – esti un turist care vrea sa afle mai multe informatii despre oras, sa ii cunoasca cotloane ascunse sau doar sa stie povestea unor cladiri, ferestre, magazine sau piete. Si nu ai bani sa platesti 100 de euro pe zi pentru un ghid turistic specializat, de fapt parca nici nu vrei un ghid profesionist, ci mai degraba un localnic pasionat. Cicerones de Buenos Aires – un ONG de voluntari care au trait toata viata in Buenos Aires si cunosc bine cotloanele ascunse si povestile cladirilor, ferestrelor, magazinelor si pietelor. Si care vor sa te faca sa te simti binevenit in orasul lor, iti ofera informatii de tot felul, te ajuta, petrec putin timp cu tine. Perfect match, nu?
Experienta mea:
Cum am facut eu: cu o saptamana inainte de a ajunge in Buenos Aires, am intrat pe site. Am completat un formular unde, pe langa datele de contact, a trebuit sa specific limba in care prefer sa fie ciceronele si daca am vreo preferinta tematica in legatura cu locurile pe care vreau sa le vizitez. Am primit imediat un mail de confirmare de la server, si peste cateva ore o confirmare personala de la una dintre persoanele de la secretariat, confirmandu-mi ca imi vor cauta ghidul si ne vor pune in contact cat de curand posibil. Nu a durat mai mult de doua zile si primeam un mail de la Carlos, ciceronele meu, cu numarul de telefon la care urma sa il contactez cand voi ajunge la fata locului. Odata ajunsa in Buenos Aires, Carlos a avut amabilitatea sa petreaca mai multe zile cu mine, aratandu-mi diferite cartiere si oferindu-mi informatii pe care altfel nu le-as fi putut gasi.
Cat a costat:
Eu am facut o donatie de cam 15 euro organizatiei, oricum in nici un caz pretul pe care l-ar fi solicitat un ghid turistic. Plus o cina platita lui Carlos pentru amabilitatea de care daduse dovada.
2. Tururile Graffitimundo
Cine, ce, cum:
Sa fiu onesta cu voi: lucrul care m-a impresionat cel mai mult la Buenos Aires nu a fost arhitectura. Nici tango-ul, pe care sa stiti ca nu-l vedeti pe strada, cum se mai zice. Nici cimitirul istoric Recoleta. Au fost graffiti-urile. Inovative, diferite, colorate, frumoase. Asa ca, ajunsa in Buenos Aires, mi s-a parut o investitie foarte buna sa dau cam 25 de USD pe un tur de cateva ore in care sa aflu cate ceva despre povestile picturilor de pe peretii orasului. Nu stiam de organizatia asta inainte, dar am cautat pe net. Si i-am gasit pe cel de la Graffitimundo.
E o organizatie pentru care turismul e o activitate conexa. Principala lor activitate este sprijinirea artistilor, mediatizarea, ajutorul in comercializarea operelor orginale. Si, cand le mai ramane timp (dar sa stiti ca le ramane in fiecare saptamana timp pentru asa ceva), le arata turistilor cateva dintre graffiti-urile cele mai interesante si reprezentative.
Experienta mea:
I-am contactat pe net. Mi-au raspuns in cateva minute. Am platit inainte, si m-am prezentat constiincios la ora si locul indicat. Informatiile au fost foarte captivante si bine prezentate, in engleza.Recomand? Cu siguranta!
Cat a costat:
Bine, eu am luat turul cu bicicleta care e un pic mai scump, 35 USD, dar tururile pe jos sunt de 25 USD.
3. Foto-ruta
Cine, ce, cum:
O combinatie intre un workshop de fotografie urbana si explorarea unui cartier. Nu suna rau, nu? E organizat de doua fete,din Canada si Marea Britanie, pasionate de Buenos Aires, una dintre ele fotograf profesionist, si ia forma unui fel de vanatoare de comori, in fiecare saptamana in alt cartier.
Experienta mea:
Dincolo de faptul ca ideea mi-a placut din start, am ales Foto-ruta si pentru ca avea loc intr-un cartier mai putin turistic, rezidential, de clasa medie: Villa Crespo. Le-am contactat pe fete pe site, si am primit raspuns prompt. Plata am facut-o inainte de eveniment si, la data convenita, cautam barul unde avea loc intalnirea.
Sincer, aveam emotii ca sunt singura care se prezinta cu sapuniera. 🙂 Si adevarul e ca am cam fost, ce ti-e si cu pasionatii astia de fotografie… Dar se pare ca nu a fost o problema, fetele au avut si clienti care au venit doar cu blackberry-ul.
Dupa-amiaza a inceput cu un mini-curs de fotografie (din care sincer nu am aflat nimic nou, dar ce poate sa se zica intr-o jumatate de ora), cu cateva explicatii despre cartierul unde ne aflam, a continuat cu doua ore de pozat in mini-echipe de cate trei, si s-a terminat cu o sesiune de feedback. Am invatat ceva? Nu-mi dau seama, eu la fotografia urbana sunt oricum un dezastru, dar a fost in mod cert o dupa-amiaza interesanta si am reusit sa produc si eu doua poze care mimeaza decenta.
