Arsenie Boca – Arhanghelul de la Prislop

Arsenie Boca – Arhanghelul de la Prislop

Peste 50.000 de credincioşi ortodocşi din toate colţurile ţării sunt aşteptaţi astăzi, la Mănstirea Prislop pentru a participa la slujbă de pomenire a Părintelui ARSENIE BOCA.

În 2011 se împlinesc 22 de ani de trecerea la cele veşnice a celui care a fost unul dintre stâlpii de rezistenţă ai BISERICII ORTODOXE ROMÂNE în faţă prigoanei comuniste din sec. XX. Părintele ARSENIE BOCA a trăit vremuri grele, Biserică Ortodoxă ROMANĂ trecând printr-o perioadă caracterizată de demolări şi închideri de biserici. Fără nici o teamă de autorităţile politice atee însă, cel numit de credincioşi Sfântul Ardealului a redeschis locaşuri monahale, rânduind în ele o autentică vieţuire duhovnicească.

Părintele ARSENIE – după numele său de botez ZIAN s-a născut la 29 septembrie 1910 în frumoasă comună Vaţa de Sus (judeţul Hunedoara), într-o familie de ţărani simpli, Iosif şi Cristina, dar credincioşi. Devine absolvent/şef promoţie  al LICEULUI AVRAM IANCU din BRAD, patru ani mai târziu desavarsind-u-şi s Institutului Teologic din Sibiu. Aici îi devin cunoscute talentele sale de pictor şi de bun interpret la flaut. Este trimis la Bucureşti de către Mitropolitul Nicolae Bălan pentru a urma Institutul de Belle-Arte. Un moment important în viaţa tânărului pe atunci ZIAN îl constitue întâlnirea cu Pr DUMITRU STĂNILOAE pe care îl sprijină la traducerea Filocaliei. În anul 1939 merge la MUNTELE ATHOS, GRĂDINA MAICII DOMNULUI, unde printre alte nevoinţe ştiute doar de DUMNEZEU, posteşte timp de 40 de zile. Despre şederea în ATHOS Părintele VASIE PRESCURE de la MĂNĂSTIREA BRANCOVEANU mărturiseşte: „Fiind la Sfântul Munte Athos, în Grecia, s-a rugat Mântuitorului Hristos şi Maicii Domnului să-i călăuzească paşii spre un duhovnic cunoscător al tainelor vieţii duhovniceşti, care să-l îndrume în viaţa călugărească. După rugăciuni stăruitoare la Fecioara Maria s-a învrednicit de o vedenie în care Maica Domnului l-a luat de mână, l-a urcat pe un munte înalt, cu o prăpastie atât de mare încât cu greu putea cineva să meargă cu piciorul liber, şi l-a încredinţat Sfântului Serafim de Sarov (1759-1833), care l-a îndrumat în viaţa monahală”. Cât a fost arestat, celula în care era închis Părintele Arsenie, dimineaţa gardienii o găseau descuiată, aşa încât chiar ei au ajuns să spună că nu ei trebuie să-l păzească pe Părintele, ci invers!

Se întoarce în ţară şi se închinovează la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. La data de 3 mai 1940, ZIAN este tuns în monahism primind numele de ARSENIE, doi ani mai târziu la 10 aprilie 1942 va fi hirotonisit preot  şi numit stareţ al Mănăstirii Sâmbăta de Sus.

Dincolo de post şi rugăciune, dincolo de sfat şi exemplu, ARSENIE BOCA a fost un ghimpe sfânt în coasta Partidului Comunist Român. După o vizită de un an în Basarabia, ARSENIE BOCA revine în ţară.  Este arestat şi torturat de Securitate, fiind acuzat că e legionar, lucru pe care Părintele ARSENIE l-a negat, deşi în 1947, la Sâmbăta, s-a ţinut o consfătuire ce a dus la o unitate de luptă a tuturor forţelor anticomuniste din ţară,  fiind părăsită de ultimii trei vieţuitori călugări greco-catolici (în 1948 greco-catolicii au revenit la ortodoxie). Este numit stareţ al acestei mănăstiri. Imediat însă, MĂNĂSTIREA PRISLOP devine mănăstire de maici, astfel Părintele ARSENIE devine duhovnic al obştii de sub poalele muntelui. Securitatea îl ridică din nou în 1951, astfel după 9 luni de muncă silnică, umilinţă şi chin Părintele ARSENIE BOCA revine la PRISLOP.

În plină prigoană comunistă, în 1959 se desfiinţează Mănăstirea Prislop, maicile sunt alungate, iar Părintelui Arsenie Boca i se interzice să mai slujească. Clădirea este transformată într-un cămin de bătrâni până în 1976, când se redeschide mănăstirea. În 1961, Părintele Arsenie Boca este angajat ca şi pictor la Atelierele Patriarhiei de la Schitul Maicilor Bucureşti, participând la slujbe doar ca şi cântăreţ. Şapte ani mai târziu este pensionat, începând pictura bisericii de la Drăgănescu, aici unde vreme de 15 ani a lucrat la Capela Sixtină a Ortodoxiei româneşti. Între 1969 şi 1989 Părintele ARSENIE BOCA se nevoieşte într-un atelier de pictură din Sinaia, în incinta unui nou înfiinţat aşezământ monahal.
În 1989 părintele Arsenie spunea celor apropiaţi: ‘nu mă mai vedeţi în curând că ăştia mă termină’. În ultimii ani celor de la conducere le era foarte teamă de părintele Arsenie. Părintele ARSENIE BOCA a prorocit căderea comunismului în România. Iată ce îi spunea unui apropiat la MĂNĂSTIREA DRĂGĂNESCU „Măi, hai să-ţi spun ţie ceva, că ştiu că tu nu mă spui la nimeni”. Şi continuă: „Hai, să-ţi spun cum se vă descotorosi România de comunism. Toate celelalte ţări comuniste vor face paşnic trecerea de putere de la comunism la capitalism – că şi când dai cămaşa de pe tine şi iei altă cămaşă – numai România vă face trecerea prin vărsare de sânge şi vor muri mulţi”. L-am întrebat pe Părintele dacă voi muri şi eu. Atunci, sfinţia să s-a aşezat către Răsărit, cu mâinile împreunate, că şi când s-ar fi rugat (nu cum fac preoţii, cu mâinile în sus). A stat aşa, cu faţa către cer, vreo 15 minute. Mi-a spus, apoi, că nu voi muri la Revoluţie, dar că „ăsta” vă muri în ziuă de Crăciun. L-am întrebat: „Care ăsta?”. „Ăsta, mă, care ziceţi voi că nu vi-l mai schimbă Dumnezeu”. Am întrebat încet: „Ceauşescu, Părinte?”. Dânsul mi-a zis: „Dă, mă, ăsta. Şi voi muri şi eu, cu vreo 3 săptămâni înaintea lui”. (Biliboacă Matei, Săvăstreni). Aşa s-a întâmplat, ARSENIE BOCA a trecut la cele veşnice într-o zi de 28 noiembrie 1989, la SINAIA… Prohodit de o mulţime impresionantă de credincioşi, Părintele Arsenie este înmormântat în cimitirul Mănăstirii Prislop, în ziua de 4 decembrie 1989. Oficial, decesul Părintelui a survenit în urmă unor probleme de sănătate, dar cauzele morţii sale sunt încă învăluite în mister.
Părintele a lăsat cu limbă de moarte ca nimeni să nu se atingă de osemintele lui “până la a doua venire a lui Hristos”