Banca Nationala apreciaza – prin vocea guvernatorului Mugur Isarescu – ca nu le va da lichiditate bancilor pe baza portofoliilor de credite ipotecare pe care le detin, pentru ca nu doreste sa transforme banca centrala intr-o societate de administrare a imobiliarelor. De asemenea, BNR nu ia in calcul nici o suplimentare a lichiditatii din piata pe seama reducerii rezervelor minime obligatorii (RMO), chiar daca trecerea de la standardele romanesti de contabilitate (RAS), la cele internationale (IFRS), poate ca ar fi necesitat scaderea RMO in valuta.
Precizam ca principalele garantii pe care le pot oferi bancile pentru a obtine refinantare de la banca centrala sunt titlurile de stat, autoritatea monetara considerand eligibile atat titlurile emise pe piata interna, cat si cele in moneda europeana emise pe piata externa.
Intrebarile adresate in aceasta saptamana de Finantisti sunt: 1. Cum credeti ca va afecta economia reala faptul ca banca centrala nu intentioneaza sa elibereze prea curand resurse bancilor din rezervele minime obligatorii ori sa accepte creditele ipotecare “Prima Casa” drept garantii la facilitatea de credit (lombard) sau operatiunile repo?
2. Considerati ca bancile – in lipsa finantarii ieftine de la banca centrala prin intermediul operatiunilor repo – vor fi nevoite sa-si restructureze portofoliile de active pentru a da credite pe termen lung?
3. Care sunt factorii care ar putea determina o scadere a finantarii externe a bancilor? Sunteti de acord cu punctul de vedere al presedintelui executiv al BCR – Dominic Bruynseels – care a declarat ca pentru mentinerea finantarilor e nevoie de randamente?
Radu Craciun – director general adjunct Eureko Pensii
1. Prioritatea zero a BNR ar trebui sa fie transformarea dobanzii de politica monetara intr-o dobanda cu adevarat “cheie”. Acest obiectiv nu este usor de indeplinit avand in vedere faptul ca ultimii ani “dobanda-cheie” a fost transformata de BNR intr-o dobanda mai degraba decorativa, dobanzile de pe piata interbancara miscandu-se in esenta dupa dinamica fluctuanta a lichiditatii din piata, in timp ce dobanzile pe termen de peste 3 luni au inclus in pret impredictibilitatea lichiditatii viitoare din piata care a fost folosita ocazional pentru apararea cursului. Micsorarea rezervelor minime obligatorii pe lei este o decizie care ar trebui luata in momentul in care reluarea activitatii de creditare ar necesita un surplus de lichiditate in piata. Refuzul BNR de a accepta garantii imobiliare mi se pare indreptatit. BNR nu are de ce sa accepte un portofoliu imobiliar.
2. Bancile vor trebui sa-si restructureze portofoliile pentru a avea o imagine corecta a valorii activelor, si pentru a creste lichiditatea activelor pe care le detin si a solvabilitatii. Acestia cred ca sunt principalii motivanti deoarece, altminteri, nu cred ca sunt foarte grabite sa reia creditarea pe termen lung in valuta, iar in lei nu au cerere la nivelul actual al dobanzilor.
3. Conditiile prudentiale impuse in pietele din care provin bancile-mama le-ar putea face pe unele dintre ele sa nu-si reinnoiasca liniile de credit acordate subsidiarelor locale. In acest context, nu subscriu la ideea ca randamentele ar avea vreo importanta pentru schimbarea acestui comportament. De altfel, randamentele se judeca doar raportat la apetitul de risc, iar, in momentul de fata, unele banci-mama sunt intr-un proces de “de-riscare” fortata, chiar si in pofida randamentelor din Romania. De altfel, mentinerea dobanzilor inalte de catre unele banci este vazuta ca o cale mai eleganta de a spune “nu suntem interesati sa dam credite” si deci de a nu mai avea nevoie de capital extern.
Florin Citu – analist economic 1. Aceasta situatie nu trebuie imaginata ea este realitatea pe care o avem astazi in sistemul financiar bancar. Astfel, efectele vor fi aceleasi ca si pana acum, adica singurii beneficiari ai reducerii de dobanda de politica monetara vor fi statul roman si acele banci care finanteaza statul.
2. Cele doua nu se exclud, ci se completeaza. Sistemul bancar stie foarte bine ca trebuie sa-si faca curatenie in portofolii si sa regandeasca strategiile de dezvoltare pentru urmatorii ani. Acest lucru se va intampla cu sau fara finantarile pe termen mai lung de la BNR. Dar existenta unor finantari pe termen lung ar grabi acest proces si mai mult ar transfera mult mai rapid catre economia reala beneficiile unei politici monetare mai relaxate.
3. Pana la urma cel mai important factor este acela care a determinat si cresterea liniilor de finantare: cererea pentru credit. Atat timp cat cerea pentre credite nu exista – si deci potentialul ca finantarea de la banca-mama sa-si gaseasca o intrebuintare profitabila – liniile de finantare se vor reduce. Referitor la declaratia domnului Bruynseels cred ca se referea la intrari de capital in general nu numai prin sistemul bancar si bineinteles ca sunt de acord cu aceasta.
