Povestea Craiovei Maxima, prima echipă românească ajunsă în semifinalele unei cupe europene
Fotbalul românesc are câteva borne istorice care au schimbat percepția și au ridicat nivelul de aspirație al cluburilor. Dacă Steaua a adus Cupa Campionilor în 1986, iar naționala Generației de Aur a încântat la Mondialul din 1994, prima mare performanță europeană a aparținut Universității Craiova.
În 1983, echipa din Bănie, supranumită „Craiova Maxima”, a devenit prima formație românească ajunsă în semifinalele unei cupe europene, performanță obținută în Cupa UEFA. Acea generație de aur a Craiovei nu doar că a adus rezultate, ci a creat un fenomen social unic în România: „Campioana unei mari iubiri”.
Originea unei legende
Universitatea Craiova a fost fondată în 1948, ca echipă reprezentativă a studenților și intelectualilor din Oltenia. În anii ’70, clubul a început să câștige teren pe scena națională, devenind prima echipă din provincie care a cucerit titlul de campioană a României, în 1974.
Această victorie a fost doar începutul. În spatele succesului stătea o generație fabuloasă de jucători crescuți în Oltenia, talentați și pasionați, care au atras rapid simpatia suporterilor din toată țara.
Craiova Maxima – o echipă de vis
Perioada de glorie a Universității a venit la începutul anilor ’80, când lotul era alcătuit din fotbaliști ce aveau să intre definitiv în legenda fotbalului românesc:
Ilie Balaci – „Minunea blondă”, considerat de mulți cel mai talentat fotbalist român al generației sale;
lRodion Cămătaru – atacant puternic și golgheter redutabil;
lAurel Țicleanu – mijlocaș de finețe, dirijorul jocului;
lCostică Ștefănescu – căpitanul și liderul defensivei;
lZoli Crișan, Gheorghe Ciupitu, Nicolae Negrilă, Sorin Cârțu – jucători de mare valoare, care completau un ansamblu aproape perfect.
Această echipă, antrenată de Ion Oblemenco (la început) și apoi de Constantin Oțet și Constantin Cernăianu, a fost botezată de suporteri „Craiova Maxima”, pentru că părea de neatins în acei ani.
Parcursul european din 1982–1983
Universitatea Craiova s-a calificat în Cupa UEFA după un sezon intern excelent. Nimeni nu anticipa că echipa din Bănie va reuși un parcurs care să facă istorie.
lTurul I: Universitatea a trecut de Levski Sofia (Bulgaria), după o dublă victorie.
lTurul II: A urmat un duel cu Shamrock Rovers (Irlanda), trecut fără emoții.
lOptimi: Craiova a întâlnit pe Fiorentina (Italia), cu jucători de clasă precum Giancarlo Antognoni. După 3–1 la Craiova și 0–1 în Italia, Universitatea mergea mai departe.
Sferturi: Adversarul era nimeni alta decât Kaiserslautern (Germania Federală), o echipă cu tradiție și forță. După 2–3 în deplasare și o victorie spectaculoasă cu 1–0 la Craiova, oltenii s-au calificat, intrând în istorie ca prima echipă românească ajunsă în semifinalele unei competiții europene.
Atmosfera de pe Stadionul „Central” (actual „Ion Oblemenco”) a fost electrizantă. Zeci de mii de suporteri au împins echipa spre victorie, transformând Craiova într-o fortăreață a fotbalului românesc.
Semifinala cu Benfica Lisabona
În semifinale, Universitatea Craiova a dat piept cu Benfica Lisabona, o forță a Europei, dublă câștigătoare a Cupei Campionilor Europeni și finalistă în mai multe rânduri.
lTurul s-a jucat la Lisabona și s-a încheiat 0–0, un rezultat excelent pentru olteni.
lReturul, la Craiova, pe 20 aprilie 1983, a fost apogeul poveștii Craiovei Maxima. Stadionul „Central” era arhiplin, cu peste 50.000 de suporteri în delir.
Meciul a fost unul echilibrat. Benfica a deschis scorul prin Filipovic, dar Craiova a egalat prin Cămătaru. În ciuda presiunii fantastice din tribune, scorul final a fost 1–1, ceea ce a dus la calificarea Benficăi, datorită golului marcat în deplasare.
Deși eliminată, Universitatea Craiova scrisese istorie: prima echipă din România ajunsă în semifinalele unei cupe europene.
„Campioana unei mari iubiri”
Craiova Maxima nu a însemnat doar rezultate, ci și un fenomen social. Oltenii au trăit fotbalul cu o pasiune rar întâlnită, iar Universitatea a devenit echipa unei întregi regiuni.
Expresia „Campioana unei mari iubiri” a apărut în acei ani, definind relația unică dintre suporteri și echipă. Stadionul din Craiova era mereu plin, iar fanii urmau echipa și în deplasări, transformând-o într-un simbol al identității oltenești.
Pentru suporterii din acea perioadă, Universitatea Craiova a fost mai mult decât o echipă de fotbal – a fost o expresie a mândriei regionale, o formă de libertate și de vis într-o epocă dominată de restricțiile regimului comunist.
Acea energie colectivă semăna cu bucuria unui moment fericit precum primirea de rotiri gratuite fara depunere, un cadou neașteptat, dar care, odată trăit, aducea zâmbete și speranță peste măsură.
Moștenirea Craiovei Maxima
Generația Craiova Maxima a rămas în istoria fotbalului românesc nu doar prin performanțe, ci și prin frumusețea jocului său. Era o echipă ofensivă, spectaculoasă, care juca fotbal total, în stil brazilian, și care a inspirat generații întregi de tineri fotbaliști.
Deși clubul nu a mai atins ulterior asemenea culmi europene, spiritul Craiovei Maxima a dăinuit. Suporterii Universității continuă și astăzi să cânte „Campioana unei mari iubiri”, iar numele lui Ilie Balaci, Rodion Cămătaru sau Costică Ștefănescu este rostit cu respect și emoție.
Concluzie
Universitatea Craiova a intrat în istorie în 1983, când a devenit prima echipă românească semifinalistă într-o cupă europeană. Craiova Maxima nu a câștigat trofeul, dar a câștigat ceva poate mai important: dragostea și respectul a milioane de suporteri.
„Campioana unei mari iubiri” rămâne un simbol al pasiunii pentru fotbal, al frumuseții jocului și al ideii că și dintr-un colț de provincie se poate cuceri Europa. Povestea Craiovei Maxima nu este doar despre meciuri și rezultate, ci despre oameni, emoții și despre legătura indestructibilă dintre o echipă și suporterii săi.
