De ce doare asa tare despartirea?

 Sunt momente in viata cand experimentam departirea in fel si chip: plecam de acasa de langa parinti, iubim si ne despartim, divortam, ne separam, suferim dupa moartea cuiva drag, etc. Exista o perioada de dupa despartire, numita in termeni de specialitate travaliu de doliu, cand fiecare reactioneaza in mod diferit experimentand diverse emotii si comportamente.

Durerea despartirii e coplesitoare – precum o povara grea – cand gandurile negative dau navala, iar imaginatia mentala infloreste prin presupuneri inutile si neadevarate.

De multe ori, emotiile negative intristeaza si impovareaza sufletul, de aceea e necesar sa traim travaliul de doliu de dupa despartire fara masti sociale pentru a ne ascunde suferinta.

Ne vindecam mai usor cand recunoastem: “Da, sunt trista”/ “Da, sunt furioasa”, fara a ne victimiza si incercand sa facem ceva concret pentru a depasi o astfel de etapa de viata.

Desigur, ne este atat de greu cand ne despartim de cineva, incat vrem sa uitam repede totul, sa dispara orice amintire cu cel pe care l-am pierdut, dar pentru a constientiza mai bine ce traim, sa intelegem ca avem nevoie de rabdare si timp pentru a depasi cele 4 faze ale travaliului de doliu:

1. NEGAREA apare cand spunem “Nu mi se intampla mie, nu e adevarat”/ “Refuz sa cred asta”/ “Ceea ce traiesc e un vis urat”.

In prima faza a despartirii ne simtim coplesiti de un val imens de emotii incat nu avem puterea sa vedem mai departe spre un alt orizont, nu acceptam propria realitate, ne agatam de iluzii, suntem confuzi, iar lacrimile sunt singura alinare aparenta. Negand despartirea nu facem decat sa ramanem ancorati in trecut, refuzand inconstient prezentul.

2. FURIA: “De ce traiesc eu asta, de ce tocmai mie ?”/ “De ce acum? “De ce eu?”/ “De ce mi se intampla mie?”.

In faza a doua, apare la suprafata furia, frustrarea, invinovatirea, dorinta de razbunare, gelozia sau agresivitatea. Starile de nervozitate, nemultumire, abandon sau “gol interior” sunt normale in contextul despartirii si cu cat vor fi exprimate mai repede cu atat durerea va fi mai usor depasita.

3. ACCEPTAREA: “Da, s-a intamplat, ne-am separat/ “Da, e adevarat” ne-am despartit”/ “M-am despartit dar o sa trec si peste asta”/

In aceasta faza emotionala apare sentimentul de acceptare amestecat la inceput cu dezamagire, neputinta, amaraciune, dialog interior persistent. Apar acum constientizari dureroase privind disfunctionalitatile din relatia incheiata, mai exact, greseli pe care nu le-am mai repeta intr-o relatie viitoare. In aceasta faza, persoana isi poate indrepta atentia spre activitati noi, un look nou, acceptandu-se pe sine, cu toate aspectele bune si rele ale propriei personalitati.

4.RESEMNAREA: “Asa a fost sa fie”/ “A fost frumos si nu-mi pare rau”.

In ultima faza a despartirii, putem pastra in minte si suflet toate amintirile frumoase traite cu fostul partener, integrand la modul pozitiv si momentele considerate candva negative. Diferenta dintre acceptare si resemnare consta in a accepta pierderea unei relatii, a unei persoane.

Acum ne putem aminti fara durere sau resentimente despre fosta relatie, avand in suflet de data aceasta iertarea.

Dupa ce relatia a fost incheiata si emotional in urma travaliului de doliu, avem nevoie de un pic de timp pentru a invata sa ne iubim mai intai pe noi insine, inainte de a-i iubi pe altii, fara sa ne repezim sa umplem imediat golul lasat de o relatie, de un alt partener.

Intelegand mersul firesc al lucrurilor din viata noastra, fara sa ne opunem destinului, ne indreptam astfel cu pasi repezi spre propria vindecare si armonie interioara.