Cu siguranta te-ai intrebat de multe ori, de ce copiii tai sunt atat de diferiti. Cu totii ne intrebam si ne spunem: “Parca sunt crescuti de alti parinti…!”.
Care este explicatia acestui lucru? Desigur pentru ca au primit diverse combinatii ale genelor voastre, ale parintilor, pentru ca v-au „gasit” in diverse stadii ale vietii voastre, pentru ca sunt, poate de sex diferit… Dar nu numai atat. Formarea caracterului copilului depinde in mare masura si de al catelea nascut este el.
Multi psihologi au observat ca pozitia copilului in sirul fratilor si surorilor sale are o mare insemnatate pentru viata lui viitoare. Aceasta pozitie este determinata de numarul copiilor, de sexul lor si de intervalele dintre nasteri. Cu cat este mai apropiata varsta copiilor, cu atat se influenteaza mai mult unul pe celalalt.
Iata cateva explicatii:
Intai – nascutii. Intai – nascutii au de obicei o mare responsabilitate, mari drepturi si indatoriri (pentru ca sunt primii). In mod corespunzator, intai-nascutii sunt continuatori ai traditiilor: sunt responsabili, adesea conservatori, tinzand spre realizari care sa cinsteasca familia.
De ce? Pentru ca acesti copii sunt educati la inceput ca odrasla unica. Dupa aceea, cand el s-a obisnuit cu pozitia sa privilegiata, locul lui in sufletul parintilor este luat de nou-nascut. Cand aceasta „rapire” are loc inaintea varstei de cinci ani, ea este perceputa foarte dureros de catre copii, mai ales daca al doilea copil e de acelasi sex.
Primul nascut se straduieste sa fie bun, ca parintii sa continue sa-l iubeasca mai mult decat pe nou-nascut. Primii nascuti sunt capabili de cele mai multe ori sa fie educatori si sa ia asupra lor raspunderea si sa ocupe pozitia de lider: („Tu esti mai mare, trebuie sa ai grija de fratele/sora ta…!). Primul nascut este constiincios, dar nu accepta critici.
Mezinii. Mezinul nu a fost traumatizat de aparitia unui nou-nascut. Pentru intreaga familie el este „praslea”, si adeseori tosi continua sa-l dadaceasca, chiar si atunci cand copilaria este mult in urma.
Intrucat s-a obisnuit sa fie cel mai mic din familie, el stie ca este inutil sa fie agresiv si elaboreaza, pentru a-si atinge scopurile, metode de manipulare – fie se supara demonstrtiv, fie se straduieste sa farmece.
Copilul mijlociu. El este intotdeauna mai mare pentru unii si mai mic pentru altii. Ca atare, el imprumuta din caracteristicile ambelor grupe si adeseori are dificultati in a se defini. Totusi copiii mijlocii, sunt capabili sa trateze cu diverse persoane, intrucat nevoia i-a invatat sa traiasca in pace cu fratii si surorile lui, asa incat ei sunt destul de flexibili si diplomati si sunt capabili sa se adapteze la diferite imprejurari.
Copilul unic mosteneste in multe privinte trasaturile parintelui sau de acelasi sex. De regula, el se simte confortabil singur cu sine insusi, insa accepta linistit ajutorul altora atunci cand are nevoie de el.
Intrucat copilul singur la parinti nu s-a obisnuit sa comunice zi de zi cu alti copii, se intampla ca el sa aiba dificultati in a se deprinde cu relatiile apropiate. El nu se poate obisnui cu faptul ca omul care se supara acum pe el va rade si va glumi peste scurta vreme.
Gemenii se influenteaza foarte mult unul pe altul si reprezinta in multe privinte o mica echipa aparte. Ii amuza foarte tare faptul ca oamenii ii deosebesc cu greutate si adeseori se scot unul pe altul din incurcatura. Fratii, surorile sau colegii ii pot influenta in foarte mica masura.
Astfel, li se dezvolta excelente deprinderi de lucru in echipa si le este foarte greu, totusi, sa se desparta pentru a-si organiza propria viata personala.
