A fost unul dintre cele mai încărcate campionate din istoria Jiului. După patru ani de nereuşite prin Divizia „B”, Jiul este „luat” minei Livezeni de către L.S.M.V.J., puternica organizaţie sindicală condusă de carismaticul ei lider, Miron Cozma. Acesta, sfătuit de prietenii săi sus-puşi de la Bucureşti pe ideea „Miroane, bagă-te la fotbal, vei câştiga notorietate”, a preluat frâiele Jiului, având ca scop ducerea echipei în „A”.
A fost o idee la care au fost de acord cu toţii, Miron Cozma devenind preşedintele Clubului. Zis şi făcut, se adună cotizaţii uriaşe de la cei 45.000 mineri ai Văii Jiului – „dacă vreţi echipă-n A, aduceţi banii-n coa” – se începe o politică de restructurări şi transferări deopotrivă. Sosesc la Jiul, portarul Toader şi Fane Ţâră de la Rapid Bucureşti, Baicea şi Matincă, acesta din urmă un talent ieşit din comun, este adus ca principal Ion Liţă Dumitru (se spunea atunci, pe 80.000 mărci, din care Miron Cozma ar fi reţinut un „comision” de 50% !) iar ca secund, Ion Ion, Emil Vlăduţi rămânând şi el din campionatul trecut.
Start de 1-0 cu Unirea Alba Iulia (gol Ştirbulescu, min. 39, cu un şut din 16 m), după un joc apatic, neconludent. În etapa a 4-a (16 sept. 1995) la Rm. Vâlcea, interlopul local Vasile Gorun, cu mari influenţe la echipa locală Chimia, flutură pistolul prin aer, aşteptând „semnale relaţionale” dinspre tabăra Jiului. Totul va fi O.K., Jiul bate cu 3-2. Echipa îşi intră în mână în etapa următoare, după un 3-0 clar cu CFR Timişoara, fiind începutul unui şir de succese: 1-2 la FC Maramureş, 4-0 cu Gloria Reşiţa, 0-0 la UTA, 3-0 cu Gaz Metan Mediaş.
29 octombrie 1995, etapa a 10-a. Un alt moment crucial, la Minerul Motru. Modesta echipă locală (locul 15, -4 la „adevăr”) nu se lasă impresionată de cohorta de autobuze (peste 20!) venite din Valea Jiului cu suporteri, nici de presiunea liderului Miron Cozma, omologul său de la Motru, Vasile Temelescu neacceptând „frăţia cărbunelui”. Drept rezultat, „bombă” Frăsineanu (min. 50) de la 25 m, 1-0 pentru Motru scor final.
Asta în ciuda unor ratări incredibile ale Jiului: Neiconi (min. 5), Ţâră (min. 7), Călugăriţa (min. 10 şi 19), un gol anulat pe motiv de ofsaid (min. 30 Tudorache) alte ocazii semnate Neiconi (min. 75) şi Ţâră (min. 79). Până la finalul turului, Jiul va mai pierde doar la Corvinul Hunedoara şi Foresta Fălticeni (0-1), un meci la care arbitrul sibian Aron Huzu a fost vehement acuzat pentru maniera de arbitraj: „Huzu a fost ori beat ori foarte beat”, declara la finalul meciului antrenorul Liţă Dumitru, contestând că golul lui Al. Gheorghe (min. 39) a fost marcat după o gravă eroare de arbitraj.
În plus, Cioabă, Sedecaru şi Călugăriţa au fost grav accidentaţi. Returul începe sub bune auspicii. În prima etapă din retur (2 martie 1996), Jiul învinge cu 1-0 la Alba Iulia, Foresta Fălticeni pierde la Unirea Dej, avansul Jiului fiind acum de şase puncte. Diferenţa devine de 9 puncte în etapa a 23-a (30 martie 1996), când Jiul spulberă cu 5-1 FC Maramureş Baia Mare (mai avusese şi trei bare!). Avantaj liniştitor, mereu de cinci punte.
La CSM Reşiţa, în etapa a 32-a (18 mai 1996), Jiul vine în Valea Domanului cu 3.000 de suporteri (gazdele aveau vreo 300…) şi câştigă cu 2-1, sub privirile mulţumite ale lui Miron Cozma, dar în huiduielile publicului spectator, care a „mirosit” parodia de meci… Şi a venit ziua cea mare: 22 mai 1996, etapa a 33-a, penultima: Jiul – Foresta Fălticeni.
Deşi diferenţa era de cinci puncte în favoarea Jiului, echipa lui Cozma avea nepărat nevoie de măcar un egal, căci în ultima etapă evolua la Bucovina Suceava, sora mai mică a Forestei, în timp ce Fălticeniul avea un meci uşor acasă, cu ASA Tg. Mureş. Aproape 35.000 spectatori au creat o atmosferă unică, văzută până atunci, pe stadionul „Jiul”.
Rar s-a văzut o unitate şi o dorinţă generală a Văii Jiului de a obţine o victorie istorică. Ceea ce s-a şi întâmplat: min. 73, Liviu Baicea şutează de la 25 m în vinclu, 1-0 şi ultimul meci la Suceava, 0-3, a rămas doar unul pentru statistică. Acolo s-a jucat cu cvasi-rezervele Spafiu, Cl. Dumitru, C. Dosan, Paul Tudor, D. Sava…
„Minerii şi-au scos echipa la lumină”, titra o gazetă de specialitate a vremii. L.S.M.V.J. a reuşit, cu Miron Cozma în frunte, să ridice echipa de la starea ei mediocră în care se afla de patru-cinci ani, iar minerii nu s-au dat la o parte să cedeze o părticică din munca lor pentru visteria noii echipe.
Îndeaproape susţinută de toată suflarea Văii Jiului, echipa Jiul a scos la rampă câţiva jucători de mare valoare şi utilitate, precum D. Movilă, Neiconi, Tudorache, Sedecaru sau Mititel, la care se adaugă sclipirile de geniu ale lui Fane Ţâră sau Vasile Matincă, iar peste toţi, portarul Leo Toader, prezent în 33 de partide, un adevărat imbold pentru toată echipa.
Nu putem omite, la polul opus, evoluţia ştearsă a lui Văsâi, un atacant în care s-a investit mult, dar care s-a dovedit (a jucat doar în 12 partide), o investiţie păgubitoare, faţă de sezonul precedent, Fl. Stoica, I. Radu, Huza, Ov. Dodu sau Mangalagiu au avut o evoluţie mai discretă. Până la urmă, important este că s-a atins obiectivul: promovarea în Divizia „A”.
