Zona etnografica unica in Romania, situata la vest de Sibiu, limitata la sud de valea raului Sad si la nord de valea raului Saliste, Marginimea Sibiului a intrat deja in constiinta internationala.
Cuprinde 18 localitati: Boita, Sadu, Rau Sadului, Talmaciu, Talmacel, Rasinari, Poplaca, Gura Raului, Orlat, Fantanele, Sibiel, Vale, Saliste, Gales, Tilisca, Rod, Poiana Sibiului si Jina. Limita de rasarit este satul Boita, asezat pe malul drept al Oltului, la intrarea in defileul cu acelasi nume, iar limita de vest este comuna Jina, avand drept hotar raul Sebes.Fostul Ducat al Amlasului, avand ca nucleu satele din jurul Cetatii Salgo, era cel mai bine reprezentat de Salistea (Magna Villa Valachicalis, adica Marele Sat al Romanilor), fostul Scaun din veacul al XVI-lea. Sunt asezari vechi cu o populatie majoritara romana. Cea mai veche este Rasinari din 1204, urmata de Talmaciu 1318, Orlat 1322 si Saliste 1354.
Aceasta zona este caracterizata prin cresterea oilor, pastoritul fiind o traditie de secole pe aceste locuri in special in satele din zona nord-vestica. Cea mai veche biserica pictata se gaseste la Saliste, din 1674, urmata de biserica de lemn din Poiana Sibiului, 1771, si cea din Talmacel din 1776. Pictura de icoane pe sticla este un obicei vechi, pastrat in marginime de 200 de ani, iar Muzeul de icoane pe sticla de la Sibiel este unic. Salistea marginimii a dat lumii o seama de personalitati: Emil Cioran, Octavian Goga si sase academicieni. Locuitorii si-au adus contributia la dezvoltarea constiintei unitatii romanilor. Sunt binecuvantati cu neobisnuit de mult dinamism, harnici si foarte practici, gospodari, intelepti si demni de incredere.Satele din Marginime stau marturie identitatii culturale a romanilor pe aceste meleaguri.
Cu secole in urma, zona a fost un veritabil centru al oieritului, apoi mestesugaresc si comercial, cu numeroase ateliere de cojocarie, tabacarie, curelarie, olarie, fierarie, croitorie, incaltaminte si costume populare, cu ale caror produse, intocmai ca si oierii transhumanti cu turmele lor, colindau intreg cuprinsul romanesc, pana in Crimeea, Polonia si toata Peninsula Balcanica, favorizand astfel schimburile culturale. Din negura timpurilor, aceste populatii de oieri au construit case de brad cu acoperisuri inalte de sindrila, au fost si sunt maestri in prelucrarea lanii si a pieilor.Chiar daca unele aspecte exterioare ale caselor tradeaza interferenta intre cultura romaneasca si cea germana, arhitectura taraneasca ramane tributara principiilor de organizare a spatiului de locuit specifice populatiei romanesti.
Desi, progresiv, constructiile moderne le inlocuiesc pe cele vechi, traditionale, atmosfera ramane neschimbata. Localnicii continua sa poarte zi de zi straiele traditionale, costumele de sarbatoare de o eleganta rara, brodate in negru si alb si pastrate la loc de cinste sunt purtate cu mandrie de sarbatori. Costumul traditional popular din marginime este usor de recunoscut prin combinatia alb-negru.Cu timpul, Marginimea Sibiului a devenit un reper al turismului rural romanesc, aici deschizandu-se numeroase pensiuni care ofera conditii excelente de primire. O atmosfera placuta tipic rurala, pastrarea traditiilor si a vechilor obiceiuri, ospitalitatea satenilor, posibilitati multiple de relaxare in zona montana apropiata, maresc atractia pentru o vacanta petrecuta in aceste locuri. Alte atractii turistice din zona ar fi: Cetatea Scurta, Casa de copii si Moara de hartie din Orlat, Fortareata dacica din Tilisca, biserica fortificata din Dobarca, biserica-cetate din Cristian, fortareata din Calnic si multe altele.
In Marginimea Sibiului oamenii au o stransa legatura cu pamantul, ca in vestul Europei acum 100 de ani. Departe de noua moda fast-food, aici calatorul reintalneste adevaratul gust al mancarii.
