Aparent, chiar si animalele pot suferi de depresie sau cel putin pot avea o dispozitie foarte asemanatoare. In urmatoarele cateva randuri va explicam tot ce este de stiut despre acest fenomen.
Probabil ti-ai pus aceasta intrebare inainte: Pot animalele sa sufere de depresie? Se pare ca da, exista dovezi ca chiar si animalele devin depresive.
Astfel de studii, concentrate initial pe maimutele mari in captivitate, incep sa includa tot mai multe specii diferite.
De asemenea, este curios de observat ca factorii de risc pentru depresie la animale sunt foarte asemanatori cu cei de la om. In urmatoarele randuri va prezentam cateva informatii care ar putea fi chiar familiare.
Pot animalele sa sufere de depresie?
Motivul pentru care cercetatorii au inceput sa se intereseze de acest subiect este legat de observarea comportamentului maimutelor mari in captivitate.
Semnele de tristete si apatie pe care le prezentau erau prea umane si nu puteau fi trecute cu vederea.
Animalele, desi nu pot comunica verbal ca oamenii, prezinta semne de depresie in moduri la fel de semnificative. Unele dintre cele mai comune simptome ale depresiei la speciile de animale sunt:
Anhedonia: adica incapacitatea de a simti multumire sau interes pentru activitatile placute. Se manifesta de obicei prin comportamente precum absenta jocului, scaderea activitatii sexuale sau expresii directe de tristete, cum ar fi plansul la caini sau lacrimile elefantilor.
Anorexie: Majoritatea animalelor care experimenteaza stari profunde de tristete inceteaza adesea sa manance.
Comportament anormal: stereotipii, autovatamare etc. Astfel de comportamente sunt un indiciu clar al unei stari depresive, in special la mamifere.
Aceasta simptomatologie a fost gasita la mai multe specii, ducand la o concluzie surprinzatoare si previzibila: chiar si animalele pot suferi de depresie.
In plus, aceasta tulburare nu afecteaza doar speciile cele mai asemanatoare cu oamenii sau pe cele mai avansate mental, ci si pe cele mai indepartate precum pestii.
De ce pot animalele sa sufere de depresie?
Ca mamifere sociale, ne este mai usor sa empatizam cu fiintele cele mai asemanatoare cu noi, deoarece procesele cognitive care regleaza emotiile de baza (bucurie, frica, tristete, furie si dezgust) sunt aceleasi pentru toata lumea.
Evenimente traumatice
Moartea unui membru al familiei, momente de teroare intensa sau rele tratamente sunt evenimente in viata unui animal – si al unui om – capabil sa genereze stari de tristete profunda.
Cazul cimpanzeului Flint, studiat de primatologul Jane Goodall, este cunoscut ca a aratat pentru prima data doliu patologic la primate. Flint s-a scufundat intr-o depresie atat de grava dupa moartea mamei sale, incat a murit de foame.
Privare de libertate
Acum este dovedit ca captivitatea este una dintre cauzele principale ale depresiei si ale altor tulburari de comportament la animale.
Semnele depresiei la animalele in cusca sunt atat de raspandite incat dezbaterea etica despre gradini zoologice, circuri, comertul cu animale si agricultura industriala pare sa continue.
Abuz si maltratare
In prezent, imaginea unui caine inlantuit starneste reactii de furie si mila. Acest efect are o natura empatica, deoarece semnele de tristete ale cainilor sunt foarte asemanatoare cu ale noastre.
Tendinta naturala a omului de a simti respingerea in fata violentei directe a ajutat multi cercetatori sa exploreze problema in continuare.
