Spionul indian cu diverse nume care i-a urmarit pe nazisti in timp ce critica colonialismul englez

Prin cartierul Bloomsbury, din centrul Londrei, rasare aura literaturii, a universitatii, a feminismului si a intelectualitatii. Arhitectura a fost binevoitoare pastrand intacta piatra gri originala a cladirilor, modernizate in interior, a strazilor secundare impletite cu gradini si piete acoperite cu copaci robusti care i-au vazut pe Virginia Woolf, John Maynard Keynes, Duncan Grant si EM Foster plimbandu-se printre altii: Grupul Bloomsbury; membri ai familiilor instarite, educate la Cambridge, care, dupa cum scria Dorothy Parker, „traiau in patrate, pictau in cercuri si iubeau in triunghiuri” in prima jumatate a secolului al XX-lea.

Alaturi de nelinistitii Grupului Bloomsbury, in acelasi cartier, au locuit Noor Iyanat Khan, Noor-un-Nissa sau Nora Baker (1914-1944), a caror biografie este mai internationala si mai convulsiva decat cea a vecinilor sai. Noor sau Nora este acum prima femeie de origine indiana care merita o placa albastra si o statuie in casa si cartierul in care locuia din Londra.

O resedinta scurta pe strada Taviton numarul 4 pentru ca totul a fost scurt intr-o viata scurta, plina de evenimente individuale si colective. O existenta trecatoare si nesigura, care contrasteaza cu trecerea calma a vecinilor ei, surorile Stephen, Virginia si Vanessa, al caror nepot si respectiv fiu au murit in razboiul civil spaniol.

Dintr-un capriciu al intamplarii, Nora s-a nascut la Moscova la 1 ianuarie 1914, locul si timpul care avea sa schimbe lumea, pe atunci necunoscuta ei. Debutul Primului Razboi Mondial si gestatia Revolutiei Ruse au mers cu certificatul de nastere. Tatal sau, Inayat Khan, a fost membru al nobilimii musulmane din India, a cunoscut-o pe Ora Ray Baker, o mexicana din Albuquerque, intr-o calatorie in SUA.

Dupa inceputul Primului Razboi Mondial, familia – Nora era cea mai in varsta dintre cinci – s-a mutat la Londra, in special la Bloomsbury, pana in 1920, cand a optat pentru Paris, unde Nora a studiat psihologia la Sorbona si muzica la Conservator, la orfan. in 1927. Al Doilea Razboi Mondial i-a impins inapoi la Bloomsbury. De gandire pacifista, razboiul i-a ofilit convingerile; in 1940 a intrat in Fortele Aeriene Auxiliare de Femei (WAAF) cu care a zburat cu avioane si a descoperit interioarele difuzarii impreuna cu fratele ei Vilayat. In acelasi timp, a denuntat tratamentul pe care l-au aplicat britanicilor indienilor colonizati in texte subtile precum urmatoarele: „Imi doresc ca colegii din India sa obtina distinctii militare in acest razboi.

Podul, din nou, ca unire intre doua orase. In 1947, podul care nu a existat niciodata cu independenta Indiei si razboiul sangeros cu Pakistanul va fi rupt. Nu l-a mai vazut. Emisiunile din timpul razboiului erau o chestie de barbat. Femeile spioni s-au deghizat in posta. Nora a fost prima femeie agent de securitate sau spion trimisa in Franta pentru a intercepta mesaje de la inamicii nazisti si a le trimite in Anglia fara a pretinde ca este un curier. Franceza ei a protejat-o in Franta; fizionomia ei o facea banuitoare.

In timpul uneia dintre sederea ei in Franta, la 13 octombrie 1943, a fost arestata la numarul 84 de Avenue Foch din Paris de catre Gestapo. Cineva a suparat-o. Lumea spionajului (unilateral sau bilateral) a tradat-o. A scapat de doua ori din captivitate. In timp ce Nora Baker a incercat sa ajunga la Bloomsbury, dar a fost arestata din nou si transferata in lagarul de concentrare de la Dachau, unde a fost executata pe 13 septembrie 1944 impreuna cu alte trei femei. In 1949 i s-a acordat postum medalia engleza George Cross si franceza Croix de Guerre.

Poate ca nu meritele curajului si-a dorit de la unul sau doi dintre colegii sai indieni sa construiasca punti cu englezii. Dar ceva este ceva. Numele ei si sfinxul ei se afla acum in Gordon Square Gardens si in casa in care mama ei o astepta pe 13 septembrie 1944, cand inima i-a incetat sa mai bata. Langa statuia ei, intr-o alta piata Bloomsbury, Piata Tavistock, se afla o sculptura a lui Mahatma Gandhi, care a insuflat pacifismul tatalui Norei si, prin recul, in ea. Un pacifism care nu putea fi.