Valorile culturale ale unei tari influenteaza psihologia si identitatea sa nationala. Valorile cetatenilor si opiniile publice sunt transmise liderilor de stat prin mass-media si alte canale de informare, influentand atat direct, cat si indirect deciziile de politica externa. Valorile culturale traditionale care influenteaza psihicul poporului chinez sunt armonia, bunavointa, dreptatea, curtoazia, intelepciunea, onestitatea, loialitatea si evlavia filiala.
Dintre acestea, valoarea de baza este armonia. Armonia inseamna „coordonare corecta si echilibrata intre lucruri” si cuprinde ratiunea, corectitudinea si compatibilitatea. Ratiunea se refera la actionarea conform legilor si adevarurilor obiective. Proprietatea indica adecvarea si adecvarea. Valoarea armoniei pledeaza pentru „armonie, dar nu uniformitate”. Coordonarea corecta a diferitelor lucruri prin reunirea lor intr-o maniera adecvata le permite sa se dezvolte de la o stare necoordonata la una de coordonare; de la asimetrie la simetrie; si de la dezechilibru la echilibru. Societatea chineza moderna incearca sa mentina armonia intre omenire si natura; intre oameni si societate; intre membrii diferitelor comunitati; si intre minte si corp.
Bunavointa, valoarea de baza a confucianismului, se extinde de la importanta legaturilor familiale si a legaturilor de sange si este tinuta in mare stima de catre chinezi. „O familie pasnica va prospera (jiahe wanshi xing, 家和万事兴)” este o zicala celebra si larg imbratisata. Aceasta bunavointa, desi bazata pe legaturi familiale, se extinde la prietenii si relatiile sociale, producand un set complet de valori care includ dreptate, curtoazie, intelepciune, onestitate, loialitate, autodisciplina si angajament.
Dreptatea se refera la dreptate si corectitudine. Dupa cum a spus Confucius, „domnul intelege ce este moral; omul mic intelege ce este profitabil (junzi yu yu yi, xiaoren yu yu li, 君子喻于义，小人喻于利).” Nu exista doar beneficii individuale, ci si beneficii colective si sociale. Toti oamenii ar trebui sa caute ceea ce aduce beneficii atat individului, cat si societatii. Asa cum spun doua proverbe chinezesti, „Toata lumea este responsabila pentru cresterea sau caderea tarii (tianxia xingwang, pifu youze, 天下兴亡，匹夫有责)” si „Fii primul care se preocupa si ultimul care se bucura de tine (xian). tianxia zhi tu er tu, hou tianxia zhi le er le, 先天下之忧而忧，后天下之乐而乐).” Daca tara sufera invazii si primejdii straine, oamenii ar trebui sa „expulzeze invadatorii straini [si] sa resusciteze natiunea chineza (quchu dalu, huifu zhonghua, 驱除鞑虏，恢复中华),
Politetea subliniaza modestia si prudenta. Este vorba despre respectarea legilor si prevenirea abaterilor. Cultura traditionala chineza respecta importanta ritualurilor si are rituri speciale pentru diverse ocazii, cum ar fi sacrificiul imparatului catre cer, sacrificiul oamenilor de rand fata de stramosi, nunti, inmormantari si schimburi politicoase. Dupa cum se spune: „Este nepoliticos sa nu returnezi ceea ce primesti (lai er buwang fei li ye, 来而不往非礼也).” Confucius a subliniat in mod deosebit politetea in viata de zi cu zi.
Intelepciunea cere ca cineva sa distinga binele de rau, sa plaseze oamenii capabili in pozitii potrivite, sa se cunoasca pe sine si sa fie plini de resurse. Confucius a spus: „Binevointa inseamna a iubi si intelepciunea inseamna a-i intelege pe altii renzhe airen, zhizhe zhiren, 仁者爱人，智者知人).” Trebuie sa ai o inima iubitoare pentru a-i iubi pe altii si trebuie sa ai intelepciune pentru a-i intelege pe altii. Oamenii ar trebui sa aiba nu numai o inima iubitoare, ci si intelepciune pentru a distinge binele de rau si binele de rau. Ei ar trebui sa aiba intelepciunea si ingeniozitatea de a controla raul si de a promova binele.
O serie de figuri proeminente care i-au iubit si i-au inteles pe altii si-au gravat numele in istoria chineza, cum ar fi Wei Qing (卫青), generalul dinastiei Han in timpul domniei imparatului Wudi; Wei Zheng (魏征), prim-ministrul dinastiei Tang in timpul domniei imparatului Taizong; Hai Rui (海瑞), un oficial cinstit si corect din dinastia Ming; Qi Jiguang (戚继光), un renumit general din dinastia Ming care a luptat cu piratii japonezi; si doi oficiali drepti din dinastia Song de Nord, Kou Zhun (寇准) si Bao Zheng (包拯).
Onestitatea se refera la incredere, integritate si credibilitate. „Oamenii ar trebui sa-si obtina averea in mod rezonabil si corect prin munca lor”, a spus Confucius, „si nu prin frauda si inselaciune”. El a subliniat onestitatea in comportamentul zilnic. Onestitatea este o virtute morala foarte apreciata de chinezi. Multi oameni de afaceri confuciani au insistat pe principiul onestitatii in conducerea intreprinderilor in trecut si au stabilit marci onorate de timp.
Loialitatea pune accentul pe serviciul fata de patria-mama. Este o emotie si o valoare care evolueaza din legaturile de sange si inseamna ca in cazurile de invazie straina cetatenii ar trebui sa depuna toate eforturile pentru a-si proteja tara, asa cum si-ar proteja propriile case. Loialitate inseamna si credinciosie fata de familie si prieteni.
Pietatea filiala este o alta valoare importanta in confucianism. Potrivit lui Confucius, „Respectarea si sprijinirea membrilor seniori ai familiei si gestionarea afacerilor lor funerare (zunlao, jinglao, yanglao, songlao, 尊老、敬老、养老、送老)” sunt indatoririle tinerelor generatii si „ingrijirea”. hranirea tinerilor (lao you duo yang, shao you suo yi, 老有所养，少有所依)” sunt virtuti fundamentale ale familiei.
Armonia in relatiile externe ale Chinei
Valorile culturale traditionale chineze de armonie, bunavointa, dreptate, curtoazie, intelepciune, onestitate, loialitate si evlavie filiala sunt intruchipate in diplomatia Chinei prin conceptul de armonie, cea mai importanta valoare traditionala chineza.
Armonia, dar nu uniformitatea
Conform conceptului de armonie, universul uneste diversitatea. Diferenta nu inseamna neaparat contradictie. Diferentele evolueaza uneori in contradictii, dar alteori constituie o conditie necesara pentru armonie. Exista multe exemple in care diferentele se completeaza reciproc in natura si societate. Unirea diversitatii este baza pentru generarea de lucruri noi. Confucius a spus: „Domnul urmareste armonie, si nu uniformitate (junzi he er bu tong, 君子和而不同).” Astfel, un domn poate avea opinii diferite, dar nu ii urmeaza orbeste pe altii. In schimb, el cauta sa coexiste armonios cu ei.
In anii 1950, Republica Populara Chineza a prezentat cele cinci principii ale coexistentei pasnice — respectul reciproc pentru integritatea teritoriala si suveranitatea; nonagresiune reciproca; neamestecul unul in treburile interne ale celuilalt; egalitate si beneficii reciproce; si convietuirea pasnica. Aceste principii arata cum strategia diplomatica a Chinei intruchipeaza valoarea armoniei. In ultimele cinci decenii, cele cinci principii ale coexistentei pasnice au fost acceptate pe scara larga de majoritatea tarilor si au devenit criterii importante pentru standardizarea relatiilor internationale.
Pe 24 decembrie 2002, fostul presedinte chinez Jiang Zemin a vizitat Statele Unite si a tinut un discurs despre conceptul diplomatic al Chinei de armonie, dar nu de uniformitate. Jiang a spus: „Cu mai bine de 2.000 de ani in urma, ganditorul chinez Confucius a prezentat ideea ca „domnul urmareste armonie si nu uniformitate”. Insemna ca armonia promoveaza coexistenta si co-prosperitatea, in timp ce diferentele se completeaza si se sustin reciproc.” Legea armoniei, dar nu a uniformitatii, este importanta pentru dezvoltarea sociala si ca standard pentru conduita oamenilor. Este, de asemenea, fundamentul coordonarii dezvoltarii civilizatiilor. Toate civilizatiile, sistemele sociale si modurile de dezvoltare ale lumii ar trebui sa comunice si sa invete unele de la altele prin competitie pasnica.
La sfarsitul anului 2003, premierul chinez de atunci, Wen Jiabao, a vorbit la Universitatea Harvard si a spus: „Armonie fara uniformitate” este o idee grozava prezentata de ganditorii chinezi antici. Inseamna armonie fara asemanare si diferenta fara conflict. Armonia implica coexistenta si co-prosperitate, in timp ce diferenta conduce la completarea reciproca si sprijinul reciproc.” In mai 2005, presedintele chinez de atunci Hu Jintao a avansat conceptul unei „lumi armonioase” la o reuniune la nivel inalt a ONU.
Neamestecul in afacerile interne ale altor tari este o directiva importanta de politica externa pentru guvernul chinez. Atunci cand o tara are probleme in afacerile sale interne, China considera ca amestecul, cum ar fi provocarea de probleme prin sprijinirea unei parti in atacarea alteia, este imoral. In ultimele secole, China a suferit invazii, umilinte si multe interferente in afacerile sale interne, in special din partea puterilor occidentale, care au fortat China sa semneze o serie de tratate inegale. Chinezii se opun astfel amestecului altor tari in treburile interne ale unei natiuni.
Din aceste exemple actuale, este clar ca conceptul de armonie are un impact asupra diplomatiei moderne a Chinei. De asemenea, este esential in ghidarea celor Cinci Principii ale Coexistentei Pasnice si a politicii Chinei de interventie – ambele pietre de temelie ale relatiilor externe ale Chinei de astazi.
Respect reciproc intre tari
Potrivit Tao Te Ching al lui Lao Tse (Dao De Jing, 道德经), „O stare mare este ca un parau de jos, care curge in jos; devine centrul spre care tind toate starile mici de sub cer. . . . Linistea poate fi considerata un fel de umilinta. Astfel, un stat mare, punandu-se la un nivel inferior statelor mici, le cucereste si ca statele mici, aratandu-si respectul fata de un stat mare, il castiga. Pentru marele stat, aratarea smereniei duce la castigarea de adepti. Pentru statele mici, aceasta duce la procurarea favorurilor. Un stat mare nu vrea decat sa uneasca si sa hraneasca oamenii; un stat mic nu vrea decat sa fie primit de celalalt si sa-l slujeasca. Fiecare primeste ceea ce isi doreste, dar marele stat trebuie sa invete sa arate respect.”1
Aceasta inseamna ca un stat mai mare ar trebui sa castige increderea unui stat mai mic, actionand cu modestie si invers. Asa ca statul cel mare nu ar trebui sa aiba o dorinta excesiva de a-l controla pe cel mic, iar cel mic nu trebuie sa se apropie de cel mai mare. Pentru a-si atinge obiectivele respective, marele stat ar trebui sa fie deosebit de modest.
Lao Tse a mai spus: „Raurile si marile sunt platite tribut de catre toate paraiele din cauza priceperii lor de a fi mai jos decat paraiele – asadar ei sunt regii tuturor.2 Asa este ca conducatorul intelept, dorind a fi deasupra oamenilor, se pune prin cuvintele lui sub ei. . . . De aceea, toti cei din lume se bucura sa-l inalte si sa nu se pliceasca de el. Pentru ca nu se straduieste, nimeni nu gaseste posibil sa lupte impotriva lui.”3 Acest lucru implica faptul ca daca oamenii ar putea sa se abata de la lupte si lupte interne si, in schimb, sa faca un efort concertat pentru a se indrepta spre cooperarea in ceea ce priveste coexistenta si dezvoltarea reciproca, societatea umana. ar putea avea un viitor promitator.
Acest punct de vedere se aplica strategiei externe a Chinei, deoarece China vede toate tarile, mari sau mici, ca fiind egale. Tarile mari si puternice nu ar trebui sa le agreseze pe cele mici si slabe. Tarile mari nu ar trebui sa masoare alte tari in raport cu propriile lor valori si sisteme politice si nici nu ar trebui sa dispretuiasca, sa atace sau chiar sa extermine acele tari care nu respecta propriile valori si viziunea asupra lumii. Indiferent de dimensiune, toate tarile ar trebui sa se respecte reciproc, sa invete unele de la altele si sa urmareasca coexistenta si dezvoltarea reciproca.
Purtatorul de cuvant al Ministerului de Externe al Chinei a tinut un discurs in 2012 privind interzicerea UE de a interzice membrilor sai importul de petrol din Iran si de a impune sanctiuni Bancii Centrale a Iranului. El a spus ca China insista asupra solutionarii disputelor internationale prin dialog si consultare. China se opune sanctiunilor unilaterale impotriva Iranului si dezaproba in special extinderea acestor sanctiuni. Presiunea si sanctiunile nu pot rezolva problemele din Iran. Dimpotriva, ei vor face problemele mai complicate si mai grave prin intensificarea antagonismului si tulburarea pacii si stabilitatii regionale. Partile implicate ar trebui sa consolideze dialogul si cooperarea pentru a rezolva problemele Iranului prin negocieri.
Ajutorul, investitiile si comertul Chinei cu tarile africane nu impun conditii politice, o practica care demonstreaza modul in care o tara mare poate arata respect fata de tarile mai mici si mai sarace. China a suportat multe tratate inegale si s-au adaugat conditii la imprumuturile de la puterile straine. Drept urmare, China se opune investitiilor si imprumuturilor acordate tarilor in curs de dezvoltare care au conditii politice suplimentare. Incearca sa respecte principiul traditional, „Nu face altora ceea ce nu ai vrea sa ti se faca.”
In ceea ce priveste relatia Chinei cu vecinii sai, guvernul urmareste o politica de „favorizare a unui mediu vecin armonios, sigur si prosper”. De exemplu, guvernul chinez a promovat discutiile cu sase parti privind programul de arme nucleare al Coreei de Nord si a jucat rolul de mediator in solutionarea disputelor dintre SUA si Coreea de Nord.
Pe baza principiilor beneficiului reciproc, cooperarii si dezvoltarii de castig-castig, Organizatia de Cooperare din Shanghai a fost infiintata de China, Rusia si cele cinci tari din Asia Centrala. A strans realizari impresionante in ultimii zece ani. China face schimburi si coopereaza in mod egal cu Asociatia Natiunilor de Sud-Est, India, Pakistan si alte tari vecine. Toate aceste initiative reflecta principiul ca tarile mari ar trebui sa le respecte pe cele mici.
Singur in varf
Valoarea armoniei subliniaza o viziune cuprinzatoare si logica a fiecarei probleme. Diagrama Qian (qian gua, 乾卦) din Cartea Schimbarilor (yi jing, 《易经》) spune: „mandrul dragon se pocaieste (kang long you hui, 亢龙有悔).” Aceasta inseamna ca lucrurile extreme nu dureaza mult, la fel cum dragonii se sufoca, ingheata si cad atunci cand zboara prea sus. Si conform lui Lao Tse Dao De Jing (Dao De Jing, 《道德经》), „Cand lucrurile si-au atins maturitatea, ele devin batrane (wu zhuang ze lao, 物壮则老).” Potrivit acestor zicale de aur, tarile mari nu ar trebui sa mearga la extreme sau sa urmareasca puterea suprema.
La o conferinta de presa din 14 martie 2010, Wen Jiabao a spus: „Dezvoltarea Chinei nu va afecta nicio alta tara. China nu cauta hegemonie atunci cand se dezvolta, iar China nu va cauta niciodata hegemonie chiar daca va fi dezvoltata in viitor.” Cuvintele lui Wen intruchipeaza conceptul de a fi singur in varf (gao chu bu sheng han, 高处不胜寒).
Lao Tse a spus: „Cel care sta in varful picioarelor nu sta ferm; cel care-si intinde picioarele nu merge usor. Cel ce se afiseaza nu straluceste; cel care isi afirma propriile opinii nu se distinge; cel care se lauda nu-si gaseste meritul recunoscut; cel ingamfat nu are nicio superioritate ingaduita.”4 Conform acestei linii de gandire, atunci cand o tara devine mai puternica, ea nu trebuie sa devina aroganta si ingamfata si nici nu ar trebui sa urmareasca sa fie o superputere.
In ceea ce priveste relatia Chinei cu Statele Unite, China nu contesta pozitia de primat a Statelor Unite si nici nu cauta sa contracareze in mod direct SUA in probleme care nu implica interesele centrale ale Chinei. Abilitatea Chinei de a echilibra si coordona interesele si contradictiile dintre cele doua tari si de a mentine o relatie neutra, „nici prieten, nici inamic” cu Statele Unite, indica faptul ca practicile politice ale Chinei cuprind aceasta intelepciune.
Lupta rezonabila
Valoarea armoniei insista ca conflictele neantagoniste ar trebui gestionate prin consultare, coordonare si mijloace echilibrate pentru a atinge echilibrul. Dar in anumite cazuri, cum ar fi invaziile straine, ar trebui sa lupti cu fermitate in autoaparare si sa contracarezi nedreptatea printr-un razboi drept. Dupa cum spune vechea zicala chinezeasca: „Cei care nu jignesc nu vor fi jignati. Cei care jignesc vor fi jigniti (ren bu fan wo wo bu fan ren, ren ruo fan wo wo bi fan ren, 人不犯我我不犯人，人若犯我我必犯人).”
In fata insultelor, opresiunii si agresiunii din alte tari, oamenii ar trebui sa fie curajosi si sa reuseasca in luptele lor, valorificand intelepciunea politica si alte mijloace. Arta razboiului a lui Sun Tzu (Sunzi bingfa, 《孙子兵法》) detaliaza despre folosirea intelepciunii pentru a lupta impotriva inamicului. Astfel, cultura traditionala chineza include nu numai confucianismul, care se concentreaza pe cultivarea virtutilor si mentinerea eticii, ci si Arta razboiului pentru strategia si tactica militara.
De exemplu, in cazul Marii Chinei de Sud, unde provocarile Filipinelor au amenintat dreptul suveran teritorial al Chinei asupra insulelor, guvernul chinez a incercat sa rezolve problema prin mijloace diplomatice si negocieri pasnice. Cu toate acestea, pentru a apara integritatea suveranitatii statului, a apelor teritoriale, a insulelor si a insulitelor, China se poate angaja in lupta daca este necesar.
O lume a armoniei universale
Societatea ideala conform valorilor culturale traditionale chineze este „o lume pentru toti (shi jie da tong, 世界大同) si o lume a armoniei universale (tian xia wei gong, 天下为公).” Pentru a realiza acest ideal, valoarea armoniei pledeaza pentru respectul reciproc, pacea, cooperarea, coexistenta si dezvoltarea castig-castig, care sunt intruchipate in politicile diplomatice ale Chinei.
De la inceputul noului secol, dezvoltarea pasnica, societatea armonioasa, beneficiul reciproc si dezvoltarea castig-castig au devenit maximele diplomatice ale Chinei. La 23 septembrie 2009, Hu Jintao a avansat notiunea de „[incurajarea] unui nou concept de securitate care sa prezinte incredere reciproca, beneficii reciproce, egalitate si coordonare” la o conferinta a ONU.
Scopul de a construi o lume armonioasa avansata de Hu Jintao intruchipeaza in mod direct valoarea traditionala a armoniei a Chinei, care este un concept fara precedent in societatea internationala. Construirea unei lumi armonioase necesita ca civilizatiile sa coexiste. Ideea de a construi o lume armonioasa este complet diferita de valorile „legii junglei” sau politica puterii si prezinta o noua modalitate de a rezolva conflictele internationale.
