De ceva vreme, imaginea vanatorului este asociata din ce in ce mai mult cu cea a unei persoane care tine la protectia biodiversitatii si la buna evolutie a populatiilor de animale salbatice. Pe langa proiectele care se deruleaza pentru promovarea habitatelor favorabile pentru anumite specii, precum toate pasarile de stepa, diferitele grupuri din sector lucreaza de ani de zile pentru a se asigura ca politicile de management ale vanatorii sunt elaborate in conformitate cu situatia din animalelor. Si pentru aceasta, este esential sa existe informatii stiintifice care sa determine in cel mai sigur mod posibil situatia in care traiesc unele dintre aceste specii.
Incadrata in acest scop, Federatia Europeana a Asociatiilor de Vanatoare si Conservare (FACE), entitate care reprezinta federatiile de vanatoare in fata UE, a publicat recent o actualizare a listei sale rosii de pasari . Este un compendiu al conjuncturilor experimentate de fiecare dintre cele 544 de specii de pasari care exista in Europa si explica evaluarile de risc ale fiecareia dintre ele in diferitele regiuni ale continentului european. Studiul, care a fost finantat de Comisia Europeana, a fost realizat in colaborare cu BirdLife International si Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii (IUCN).
Aceasta lucrare exhaustiva a aruncat lumina asupra unor situatii care sunt adesea amplificate si chiar distorsionate de catre cele mai radicale grupuri pentru drepturile animalelor. Astfel, de exemplu, se constata ca 80% dintre speciile de pasari se afla la un nivel de risc de „cel mai putin ingrijorator”. Exista insa si alte date care nu sunt pozitive, precum faptul ca 30% dintre pasari sufera scaderi ale populatiilor lor, procent care se ridica la 40% atunci cand analiza se concentreaza pe pasarile de apa.
In cazul pasarilor de vanat, cele mai afectate de aceasta scadere a numarului de exemplare sunt becaina comuna, eiderul comun si rata cu aripi galbene. De asemenea, raportul avertizeaza ca se inregistreaza tendinte de scadere si la alte specii, precum Wigeon-ul eurasiatic sau Tufted Pochard. Cu toate acestea, se ajunge la concluzia ca, desi mai multe genuri de rate se confrunta cu scaderi ale populatiilor reproducatoare in UE, numarul de indivizi care ierneaza pe continent este in crestere. Cazul wigeilor se incadreaza in aceasta realitate, intrucat, in timp ce numarul exemplarelor de reproductie scade, cu aproximativ 55.000 de perechi, specia continua sa fie abundenta pe teritoriul european, intrucat aproximativ un milion dintre aceste animale petrec iarna in regiunile europene.
Aceasta este, de fapt, una dintre principalele concluzii ale lucrarilor desfasurate de FACE, care evidentiaza faptul ca UE pierde locuri potrivite pentru ca pasarile de apa sa se reproduca in siguranta si sa se hraneasca. Prin urmare, organizatia subliniaza ca refacerea zonelor umede ar trebui sa ocupe o pozitie mult mai inalta pe agenda politica a statelor membre. Din acest motiv, federatiile de vanatoare isi dubleaza eforturile pentru a sustine si mai puternic ca masurile de conservare a habitatelor sa fie incurajate in cadrul Politicii Agricole Comune (PAC).
Desi nevoia cea mai urgenta este concentrata pe zonele umede, orice proiect care incearca sa realizeze zone de refugiu pentru pasarile migratoare este binevenit, intrucat toate acestea urmaresc sa obtina, prin imbunatatirea habitatelor, ca populatiile sa se stabilizeze si sa nu intre in declinuri cauzate de o multitudine de factori care au facut ca aceste pasari sa aiba din ce in ce mai putine spatii sigure pentru a se reproduce. Agricultura extensiva este una dintre ele si, din acest motiv, in Navarra, de exemplu, Federatia de vanatoare din Navarra desfasoara de cativa ani o initiativa la Corella pentru a, in colaborare cu fermierii locali, sa paraseasca zonele nerecoltate unde pasarile de stepa au mai mult protectie.
Raportul intocmit de FACE evidentiaza, tocmai, povestile de succes ale speciilor de vanat, cum ar fi sacarul nenorocit, rata havelda sau cocosul comun, care au iesit de pe lista rosie a speciilor amenintate si sunt in prezent incluse in cea de „cel mai putin ingrijorator”. „. In aceasta clasificare sunt incluse si alte pasari precum cocosul alpin, potarnichea chucar sau sturzul cu aripi rosii, dupa ce anterior erau pe cale sa intre si ele in categoria speciilor pe cale de disparitie.
FACE concluzioneaza ca comunitatile de vanatoare sunt cele care se mobilizeaza cel mai mult pentru a contribui la conservarea pasarilor prin proiecte de refacere a habitatului, management de vanatoare care tine cont de starea speciei si contributia lor la activitatile de cercetare stiintifica care au ca scop analiza conditiilor de animale salbatice. In acest sens, lista rosie FACE este doar un punct de plecare, o baza care serveste la continuarea studierii a ceea ce se intampla cu speciile amenintate si, odata identificate problemele, indicarea prioritatilor de conservare.
