Un istoric francez exprima odinioara speranta ca oa veni vremea cina un mare capitol din istoria universala va fi intitulat „Epoca lui Ampere’, iar in cadrul acestui capitol, se va face loc si lui Napoleon Bonaparte.
Dorinta istoriografului francez era legitima. Geniul lui Ampere, Prometeul fericit al veacului trecut — care a inlantuit electricitatea si a pus-o, imblinzita, la dispozitia omenirii — domina unul dintre cele mai importante capitole din istoria civilizatiei.
Si totusi, cu cit o intrece si astazi inca slava care in istoriografia burgheza, inconjoara amintirea imperialului sau contemporan!
Lucrarea de fata dovedeste o data mai mult necesitatea revizuirilor pe care le implica, in istoriografie, conceptia materialist-dialectica despre lume si societate. Capitolele privind dezvoltarea culturii si a civilizatiei si in general istoria sfortarilor omenesti in cimpul muncii creatoare — au crescut in insemnatate; cu ele o data a sporit fireste si cinstirea marilor personalitati, al caror geniu s-a pus in slujba omenirii pentru cunoasterea tot mai adinca a lumii si treptat, catre stapinirea ei. In „era atomica’, in care epocalele realizari ale stiintei celei mai inaintate, stiinta sovietica, a dat dovada superioritatii de necontestat a gindirii marxist-leniniste — efortul omenesc a fost asezat pentru prima oara in Ierarhia de valori’a istoriei, la locul care i se cuvine.
Iata de ce poate fi socotita binevenita cartea arhitectilor Georgeta si Traian Chitulescu, care pune la indemina marelui public cititor de la noi. grupate laolalta, datele istorice si tehnice esentiale pentru cunoasterea celor sapte principale monumente ale arhitecturii antice si, prin ele, a nivelului general stiintific si tehnic realizat succesiv, la inceput in aria civilizatiilor orientate, iar mai tirziu in aceea greco-romana. In paginile ei se ofera cititorilor dornici sa-si largeasca cunostintele de cultura generala, cu iotul altceva decit jocul sinistru cu moartea si cu focul, pentru mai marea glorie a imparatilor; aci ni se arata cum construiau oamenii de alta data si nu cum distrugeau.
In cimpul istoriei vechi, limpezit astfel de picla bataliilor si a incendiilor care au mistuit orase si tari, profilul celor sapte minuni — de la Piramida cea mare si pina la Farul din Alexandria — desfasoara in fata ochilor nostri intreg geniul demiurgic al omenirii antice. Vedem schelariile uriase, imensele lucrari auxiliare, atelierele ca si furnicarul in necontenita miscare al sutelor de mii de robi — trudind, tinjind si murind.
