Pronuntia, melodicitatea si intonatia in rostirea cuvintelor sunt determinate att de limba pe care o vorbim si de specificul dialectului zonal, cat si de unele particularitati pur biologice sau psihologice ale fiecaruia dintre noi. Astfel, psiholingvistii francezi de la Universitatea din Toulouse au descoperit anul acesta ca modul de a pronunta, forta, lungirea sunetelor si claritatea, precum si duritatea pronuntiei vocalelor sunt determinate involuntar de gradul de contractie a muschilor faciali si linguali. Acest tonus al muschilor implicati in vorbire depinde de impulsuri nervoase transmise specific de creier. Mai mult, fiziologii francezi au depistat in musculatura vocala o serie de biocurenti electrici paraziti produsi de anumite regiuni din scoarta cerebrala. Astfel, felul pronuntiei poate fi un real instrument de a masura activitatea creierului in diferite zone, foarte importante fiind cele implicate indirect in conturarea unor aspecte de caracter. Pe baza acestei descoperiri, masurnd caracteristicile acestor curenti electrici din limba si muschii fetei, se poate trasa un grafic al posibilei evolutii a personalitatii copilului, chiar si dupa depasirea vrstei adolescentei. Cercetatorii francezi ofera insa si posibilitatea interpretarii empirice a sunetelor produse de micuti in timpul pronuntiei unor vocale.
Reguli generale pentru analiza pronuntiei
1. Parintele sau adultul observator trebuie sa fie foarte obiectiv si sa ia in calcul numai situatiile cele mai frecvente ale unui anume tip de pronuntie.
2. Pentru limba romna, trebuie sa analizezi felul in care pronunta vocalele: A, E, I, O, U, A.
3. Pentru a nu gresi, fii atent mai ales la modul cel mai frecvent in care rosteste vocala A din cuvntul mama, vocala E din cuvntul vesta, I din cuvntul bine, O din cuvntul toba, U din cuvntul nuca, A din cuvntul camila. Pune-l pe copil sa spuna sau sa citeasca aceste cuvinte si fii foarte atent la cum pronunta vocala respectiva, mai ales atunci cnd este incadrata intre doua consoane.
4. Este important sa fii sigur ca micutul este relaxat si ca pronuntia nu este influentata de o stare speciala a sa. Ar fi minunat daca ai putea sa-l inregistrezi pe o caseta pentru a fi sigur ca felul in care pronunta este cel mai utilizat, dar si pentru a-l analiza mai bine.
Cum interpretezi pronuntia Vocala A
Aceasta vocala, pronuntata foarte deschis in cuvinte simple, demasca o fire mai mult extrovertita, sincera, naiva in sensul pur al cuvntului, capabila de adaptare sociala si foarte rar violenta. Daca A-ul din prima silaba a cuvintelor este rostit tare, micutul are o fire dominanta, expansiva, cu o vointa de fier, insa nu foarte usor de educat si stapnit dupa vrsta de 12 ani. Un A din prima silaba rostit surd, confuz, arata o fire mai inchisa, usor fricoasa, care poate contura o viitoare timiditate sau o evolutie spre o fire singuratica, melancolica. Aceste probleme se pot rezolva insa la timp, la vrsta copilariei, prin comunicare si incurajare permanenta.
Vocala E
E-ul din prima silaba, rostit foarte clar si taios, indica o fire cu o capacitate rationala deosebita, viteza de gndire peste medie si un bun control al emotivitatii pna la vrsta de 10-12 ani. Daca E-ul din prima silaba este rostit fara vlaga, aproape eliminat, inghitit, este vorba de o fire reactiva emotional, care poate avea trairi afective intense in interior, pe care le ascunde. Copilul este, de obicei, mai nesigur pe el, chiar si atunci cnd aparent da dovada de curaj si stapnire de sine. Are nevoie de foarte mult joc si mai ales de posibilitatea de a-si arata lui si celorlalti ca este puternic si poate fi apreciat.
Vocala I
Un I din prima silaba pronuntat tare si strident arata, cel mai frecvent, o inteligenta dominant rece, rationala, matematica si o slaba intuitie. Evolutia cea mai frecventa este spre o fire adulta energica, grabita, care va imbratisa cu usurinta sabloane si clisee de comportament de la apropiatii cu succes. I-ul prelungit, rostit pe ton normal, demasca aceleasi caracteristici, insa evolutia cea mai probabila la vrsta adulta este spre o fire mai calculata, mai rece si uneori chiar agresiva. I-ul pronuntat foarte scurt denota o fire echilibrata pe plan emotional, afectiv si o tendinta pronuntata de simplificare a lucrurilor in mod inteligent. Este specific fetitelor care vor deveni femei extrem de tolerante si ingaduitoare cu cei dragi si baieteilor care vor evolua spre o fire vesela, dar nu foarte darnica.
Vocala O
Pronuntia unui O lung si deschis intre doua consoane demasca o imaginatie bogata, o fire creativa cu deprinderi artistice innascute. In sens negativ, aceeasi pronuntie apare mai frecvent la micutii care trec usor de la fantezie la minciuna. Pronuntia moale a vocalei O din prima silaba, care aduce a UO, demasca aceleasi trasaturi descrise la O deschis, dar si unele elemente in plus. Astfel, o pronuntie moale a vocalei O, care nu este imprumutata de la adulti, arata in general sensibilitate, dar si subiectivitate, chiar si dupa depasirea vrstei adolescentei. O-ul rostit scurt, sters, este specific micutilor reactivi, echilibrati, receptivi la educatie.
Vocala U
Pronuntia prelungita a vocalei U este specifica micutilor capabili de sentimente puternice si durabile. In cele mai frecvente cazuri, I.Q.-ul e peste medie, iar gndirea lor este extrem de profunda. Un U scurt indica, de obicei, o fire care va renunta usor la originalitate pentru a imita felul de a fi al celor pe care-i indragesc. Ca adulti, de obicei se orienteaza spre profesii care aduc in primul rnd avantaje materiale, punnd putin pret pe alte valori. Pronuntia grava, sumbra, a vocalei U caracterizeaza micutii receptivi la arta, cu simt artistic, cu I.Q. ridicat, dar dornici de senzatii tari si de a face lucruri interzise chiar si dupa adolescenta.
Vocala A
Studiile antropologilor romni arata ca pronuntia vocalelor A si I la copii este legata mai ales de temerile lor interioare. Astfel, o vocala A pronuntata prelung poate indica o fire infantila, aflata intr-o permanenta stare de alerta, cu un fond fricos, capabila de a-si masca aceasta teama si uneori de a o invinge. Un A foarte scurt, spre I, demasca insa o inclinatie spre izolare si o fire supusa, submisiva.
Vocal I (a)
Un I (a) pronuntat intens si grav in prima silaba caracterizeaza o fire labila, schimbatoare, imprevizibila, capabila de a iubi pasional si a oferi foarte multa mila, dar si incredere celor din jur. In multe cazuri, este vorba de o evolutie catre o personalitate bine conturata, puternica, dar frecvent incapabila de a-si stapni impulsurile agresive, in lipsa unei educatii corespunzatoare in primii 7-10 ani de viata. I-ul (a) pronuntat scurd, surd si neaccentuat, demasca o fire blnda, dar nu foarte toleranta, care, ca tnar sau adult, gaseste cu greutate un prieten caruia sa-i acorde totala incredere.Cercetarile efectuate de psiho-lingvistii francezi au aratat ca, in cazul copiilor de pna la 4 ani, felul de a pronunta unele vocale poate da indicii asupra firii micutului
