Horatiu Malaele – Nunta muta sau lungul drum al uceniciei sub umbrela maestrilor 

Parada fecioarelor moarte , care plutesc prin vazul satului , in rochie alba de mireasa si rostesc cuvinte magice , premonitorii , fie ingropate , fie dezgropate , barbati care-si iau spontan zborul , pitici moralisti , funambulesti , surprinsi in labirintul cu oglinzi , caruselul pregatirii ospatului sardanapalic al nuntasilor toate aceste secvente dau senzatia ca realizatorului filmului i-a placut enorm sa valseze filmic pe un teren indeajuns de minat . Nu ai curajul sa apelezi la asemenea trucuri vizuale decat daca te numesti fie Emir Kusturica , fie David Lynch , fie Steven Spielberg , sau Roberto Benigni

Tema propriu-zisa s-ar putea reduce la urmatoarea pastila scenaristica ( adaptata de Adrian Lustig ) tributara cliseelor fictionalului , cu iz de decor istoric : o echipa de jurnalisti ( de la o televiziune fictiva ) face un reportaj intr-un sat distrus , populat doar de femei in negru ( reminiscenta psihologica bergmaniana ) . Urmeaza apoi , intr-o succesiune carnavalesc-halucinanta , un lung flash-back ( povestea in sine a nuntii ) : o atmosfera de sat al anilor 50 prins in infernul stalinizarii plus o secventa de carciuma / bordel rustic plus o secventa de sex furibund in lanul de porumb , dupa care urmeaza o alta scena , oarecum grotesca , pastisa de film mut , sugerand o cearta / incaierare la carciuma intre viitoarele rude ; din lipsa de imaginatie si fler scenaristic , suntem invadati apoi , de o serie de momente comice , ce nu au legatura cu atmosfera generala , dar care se vor patetice si extrem de convingatoare ; urmeaza un stop-cadru prelung pe sanii voluptuosi ai prostituatei satului si imediat dupa aceea , o deplasare vizuala la secventa inmormantarii , preluata din alte story-uri filmice , garnisita pe deasupra , si cu un prohod in stil pur mioritic ; si pentru ca totul sa respire a chermeza populara scenaristul s-a gandit sa mai adauge si cateva glume de serviciu , cu gospodaria colectiva si inscrierea in partid plus momentul de culturarizare a maselor .

Taranii din 1953 in mod sigur nu aratau si nu se purtau precum orasenii din interbelic si nici nu se distrau de-a cabaretul ideologic . Nunta din titlu se petrece in plin doliu national urmand mortii lui Stalin , cand toate ceremoniile sunt interzise . Aici pare a fi gaselnita filmului , realizatorii au mizat special pe asta , dar ideea , din nefericire , nu are coerenta nici psihologica , nici estetica.

Pelicula in sine nutreste tentatia imacularii generalizate : totul straluceste fiecare cadru , de la rochia de mireasa , la fata de masa , totul respira virginatate , iar lumina cade ireprosabil ( se vede ca un experimentat director de imagine precum Vivi Dragan Vasile , a avut mana libera si inspiratie ) . Imaginea e compusa in stil retro , aproape glossy ( ca in filmele italienesti din anii 70-80 , cu trucuri de limbaj si gesturi felliniene ) ; costumele stralucesc si ele , vrand parca sa participe la clipa veseliei generale ( femeile poarta posete si taioare asemenea damelor de pe Corso din anii 30 ) . Ce se poate observa ? Se vad multi actori importanti , o pleiada de nume mari ce-si dau cu nonsalanta replici ( unii, precum Victor Rebengiuc si Tamara Buciuceanu-Botez traiesc ca-ntr-un film mut , fara a rosti vreun cuvant , existand prin mimica , gesturi , grimase ) ; la conferinta de presa extazul crestea in sala odata cu lunga lista a lui Horatiu , alcatuind un generic antologic de participanti , in special actori de teatru ( v. aici replica familiara a lui Malaele : te rog , Tamara , vino , fac si eu un congres … , adica un film de autor ) .

Monstruoasa veselie e aproape un pandant al dramei colective , desi spectatorul n-o percepe imediat , furat de umorul grosier pe alocuri , si fantasticul debit verbal al personajelor ( exista voite pauze de efect intre replici , ca-n filmul de platou tv , agrementate cu momente asa-zis comice : Ha-ha-ha , steagul national va fi coborat in berna / In ce ma ?! / ha-ha-ha , in bezna ; o sa electrificati o p…, etc . Pe Horatiu Malaele l-a interesat destinul personajului colectiv , nu individualizarea , jocul unui anume erou . Pe de alta parte , amanta satului are gusturi de Moulin Rouge , se-mbraca strident-aluziv , in rosu , si afiseaza languros niste priviri abulice , pe fundal de romante en vogue , care numai la erotism nu duc ( v. mai ales replica antologica a tanarului zburator Coriolan la intrebarea ei : Mie cum mi-ar sta in rochie de mireasa? / Ha-ha-ha , dumneavoastra va sta mai bine dezbracata , ha-ha-ha ! )

Tot acest haz nebun si ireal s-a dorit a fi o combinatie de Kusturica si Polanski , fara meditatia grava a ultimului , tocmai datorita subiectului furnizat de Adrian Lustig , o incercare de portret caricatural al unui timp si a unei lumi . De aici impresia de tragi-comic a intamplarilor . De fapt , pe tot parcursul filmului se tipa , se gesticuleaza , nu se vorbeste (v. secventa memorabila a mesei nuntasilor , desprinsa dintr-un decor fellinian ) ; fiecare isi interpreteaza impecabil partitura ( Luminita Gheorghiu , Valentin Teodosiu , Tudorel Filimon , George Mihaita , Dan Condurache , Victor Rebengiuc , Mariana Mihut , Ovidiu Niculescu , Alexandru Bindea , Alexandru Potoceanu , George Ivascu , Tamara Buciuceanu-Botez si multi altii ) . Montarea a fost etapa care i-a furat pe realizatori , prilej pentru ei sa se joace la infinit : cadre virate in alb-negru , cu o singura pata de culoare , rosul steagului vazut ca un blestem al distrugerii , imaginea fiind data fie repede , fie in ralanti .

***

Horatiu este un mare actor , cu certe calitati de lider de trupa , alegandu-si cei mai in forma colegi (majoritatea de la Nottara si Teatrul de Comedie ) mizand pe un vechi prieten si operator de cursa lunga , la care s-a asociat un scenarist ce stie sa mixeze anecdoticul si farsa , intr-un fel ce amuza publicul , dar nu convinge istoria .Filmul a avut fireste si girul occidental aferent ( el va beneficia de o sustinuta campanie de mediatizare , avand concursul lui Costa-Gavras , in calitate de presedinte al CNC-ului francez ) . Premiera pariziana a Nuntii mute urmeaza sa aiba loc pe 7 ianuarie 2009 , beneficiind astfel de un wild card ce-i permite participarea la viitoarele festivaluri internationale.

Concluzia regizorului la terminarea filmarilor a fost ca meseria de regizor de cinema este una groaznica , fiindca l-a agresat si l-a chinuit nespus de mult ; recunoaste totusi , ca am invatat multe si cred ca am facut un lucru bun , care merita sa fie vazut . Aceasta poveste a filmului am auzit-o in adolescenta mea teatrala de la Octavian Cotescu , profesorul meu , marturisea regizorul si a avut loc undeva in Moldova , dar asemenea povesti erau vehiculate in tot spatiul rosu din estul si centrul Europei ; am dezvoltat un mic sinopsis la care s-a implicat si prietenul meu Adrian Lustig si am scris acest scenariu impreuna ; nu sunt un regizor profesionist am fost emotionat ca mari actori precum Victor Rebengiuc , Luminita Gheorghiu , Mariana Mihut , Valentin Teodosiu , Tamara Buciuceanu-Botez s-au implicat in proiect , chiar si pe bani putini (…)

Nici nu ne apucaseram bine de filmat si contractele se injumatatsera dejat , dar ei au venit la filmari . Pentru mine a fost o emotie si un exemplu de prietenie , a mai adaugat artistul la conferinta de presa .