De vorba cu scriitoarea americana Therese Anne Fowler, despre sotia-muza-artista-nebuna a faimosului romancier F. Scott Fitzgerald, cu ocazia aparitiei in Romania a biografiei fictionalizate Z: un roman despre Zelda Fitzgerald.
Dupa mine, Zelda Fitzgerald este una dintre cele mai puternice si mai controversate figuri din lumea literara a tuturor timpurilor. Legenda ei (caci ce altceva poate fi?) a exercitat mereu o fascinatie aparte asupra mea. Iar aceasta noua biografie fictionalizata, publicata de editura Humanitas, avea sa-mi rapeasca somnul catorva nopti, doar pentru ca imi doream prea mult sa descopar pana la capat cea mai noua interpretare care i se dadea acestui personaj tumultuos care, desi poate parea greu de crezut, a trait cu adevarat in lumea noastra si adesea numai intr-a ei.
De ce Zelda Fitzgerald?
Therese Anne Fowler: Pentru ca e mai mult decat ne-o arata cultura populara.
Pe scurt, cine e Zelda, pe langa sotia unui faimos – si adesea infam – sot, asa cum spuneati intr-un interviu?
T.A.F.: O femeie creativa, pasionata, marinimoasa, cu un pas inaintea vremurilor. Vibranta si energica, se inversuna sa ramana fidela; a avut atata talent, atat de mult de oferit lumii, dar la fel de mult s-a luptat cu depresia; cu siguranta, nu a facut mereu cele mai bune alegeri.
De ce credeti ca a fost atat de gresit perceputa de cultura populara? Si cum se face ca aceasta perceptie persista?
T.A.F.: Descrierea negativa pe care Ernest Hemingway i-a facut-o in romanul Sarbatoarea de neuitat (A Moveable Feast) a setat felul in care publicul a perceput-o. Iar aceasta caracterizare negativa s-a raspandit pe scara larga, in anii de mai tarziu. Imaginea Zeldei se construieste mai mereu in jurul ideii ca era „nebuna“.
Documentandu-va, ati fost surprinsa de amploarea rolului jucat de Ernest Hemingway in viata sotilor Fitzgerald. Cum i-ati descrie influenta?
T.A.F.: Hemingway era un barbat asa cum insusi Scott Fitzgerald isi dorea sa fie, daca ar fi putut: masculin, puternic, inteligent, talentat si – mai ales – luat in serios. Scott il lasa pe Hemingway sa-i transforme comportamentul si convingerile despre Zelda, ceea ce duce la conflictul personal si conjugal al celor doi soti. Am putea extinde povestea afirmand ca, fara acest conflict, Zelda poate ca nu ar fi avut niciodata acea cadere si viata ei ar fi luat o turnura extrem de diferita.
Scriitoarea Zelda Fitzgerald?
T.A.F.: E clar ca Zelda avea un talent autentic; nuvelele ei sunt inteligente si bine inchegate. Daca si-ar fi luat in serios talentul si daca ar fi fost sustinuta in eforturile ei inainte sa ajunga la depresie, daca si-ar fi dat o sansa sa puna la punct Save Me the Waltz, poate ar fi evitat boala si ar fi avut succes ca prozatoare.
A fost una dintre cele mai puternice muze. Continua sa fie o personalitate magnetica pana in zilele noastre. Care sa fie secretul acestei forte?
T.A.F.: Banuiesc ca forta oricarei muze sta in felul in care artistul o percepe, in credinta lui de neclintit in talentul acesteia si in abilitatea ei de a inspira creativitate prin intermediul unei energii pozitive care include frumusete, afectiune, caldura, vitalitate si incurajare. Vedem toate acestea la Zelda; sunt la fel de vizibile ca inteligenta ei, ca pofta de a incalca reguli si de a trai asa cum noi doar visam.
Ce inseamna pentru dumneavoastra aceasta carte ?
T.A.F.: Zelda si Scott au fost adesea victime ale acelei ere in care societatea noastra de azi era abia la inceput; atat ei, cat si altii. Povestea lor vazuta prin ochii Zeldei e ca o lentila prin care ne putem evalua pe noi insine, o lectie despre ce sa nu faci. Si o afirmare a Zeldei, in opozitie cu ce se crede despre ea in mod obisnuit.
O mare iubire. Doua vieti fabuloase. Jazz Age. The flappers. New York, Hollywood, Paris, Riviera Franceza. Arta si celebritate. F. Scott Fitzgerald si incredibila lui sotie. Elementele unei legende. Cat de greu a fost sa recreati aceasta legenda intr-o biografie fictionala?
T.A.F.: Ei au fost frumosii detinatori ai propriei lor istorii, pastrand jurnale, decupaje si fotografii din ziare, ceea ce a ajutat mult. S-au scris biografii despre ei, pe care le-am invocat in carte. A trebuit sa studiez si fiecare loc, si ce s-a intamplat cat timp ei doi au locuit acolo sau l-au vizitat, cum arata lumea pe atunci… Desi am muncit mult, am facut totul cu dragoste.
Therese Anne Fowler
Cum traiti? Ce va pare cel mai important in viata reala?
T.A.F.: Cand nu ma documentez si nu scriu, petrec timp in natura. Calatoresc, vad filme, citesc si gatesc. Am doi fii, de 21 si 24 de ani. Locuiesc aproape, deci ii vizitez des. In urma cu doi ani, mi-am intalnit marea iubire, iar acum impartim aceeasi casa cu trei pisici sarmante.
Ce asemanari vedeti intre Therese Anne Fowler si Zelda Fitzgerald?
T.A.F.: Ca si Zelda, am fost o fata un pic salbatica, genul tomboy, care se comporta asa cum doar baietilor le e permis. Si mie mi-a placut sa incalc reguli. Si eu m-am maritat de tanara (divortand mai tarziu) si am urmat dorintele si planurile sotului meu. Sunt scriitoare, ca si ea, si cochetez si cu alte arte. Uneori sunt la fel de incapatanata, dar am norocul sa nu sufar de sindrom bipolar si depresie, deci incapatanarea mea nu se transforma nicicand in manie. Si, din fericire (in cazul meu!), partenerul meu e tot scriitor – dar si un barbat mult mai sensibil decat era Scott. Vietii mele poate ca ii lipseste acea vivacitate, dar ii lipseste si tragismul.
